La început de an bisericesc, care începe la 1 septembrie, Biserica Ortodoxă cinsteşte pe cea prin care Dumnezeu a luat trup omenesc. Pe 8 septembrie este prăznuită Naşterea Maicii Domnului, sau numită popular Sânta-Maria mică.
Este prima sărbatoare împărătească aşezată la început de an, pentru a arăta credinţa noastră către Maica Domnului, care este persoana prin care s-a deschis lumii porţile raiului, pentru că a născut pe Mântuitorul lumii.
Naşterea Maicii Domnului este un fapt minunat, pentru că se naşte când nimeni aproape nu mai spera. Părinţii ei, Ioachim şi Ana fiind înaintaţi în vârstă erau întristaţi pentru că Dumnezeu nu i-a binecuvântat cu un copil. Aşa de jalnică ajunsese starea lor încât oamenii îi considerau blestemaţi pentru că nu s-a milostivit Dumnezeu să le trimită un copil.
Această ură fiind dusă la extreme când însusi preotul a refuzat jerta lor alungandu-i din templu fiind blestemaţi. După aceste eveniment cei doi se hotărăsc să se retragă fiecare pentru rugăciune în locuri diferite. Ioachim pleacă să se roage în munte, iar Ana se roagă acasî.
Pentru a le arăta Dumnezeu, că rugăciunea făcută cu credinţa nu rămâne neîmplinită, l-a trimis pe îngerul Gavriil să le vestească că vor naşte prunc la o vârsta înaintată, fiind în al cincizecilea an al căsătoriei lor. Astfel Fecioara Maria se naşte în familia lui Ioachim şi a Anei ca o binecuvântare a lui Dumnezeu.
În tradiţia populară, sărbatoarea Maicii Domnului este hotarul între vară şi toamnă, de la această sărbătoare începând a se pregăti omul pentru iarnă.
Aşadar şi noi trebuie să ne rugăm Maicii Domnului şi să o avem în mintea noastră mai ales în această zi, zicând împreună cu toată suflarea credincioşilor: ,,Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare, şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică”.
Andrei Solomon
