Toată lumea a auzit de agenţia de impresariat Music Management, dar mai puţină lume ştie de oamenii care sunt în spatele ei. A fost creată în 2004, în scopul de a impresaria diverşi cântăreţi din România, pentru a se ocupa de A la Z de cariera acestora. Music Management este formată dintr-o echipă de manageri, persoane deja cunoscute în industria muzicală românească pentru experienţa şi rezultatele lor în showbiz, în domeniul artistic, marketing şi vânzări, în PR şi în mass-media.
Cei ce sunt în spatele acestei agenţi sunt Radu groza şi Niki Constantinescu. Despre Radu Groza se ştiu mai multe. El impresariază mai mult de 15 artişti şi face acest lucru de peste 10 ani. Când a ajuns în Bucureşti şi a intrat la Facultatea de Jurnalism nu s-a gândit că va ajunge aici. Chiar dacă e un împătimit al muzicii, prima dată a profesat ca jurnalist. Timp de 4 ani, între 1991 şi 1995, a lucrat la Radio România Tineret, la emisiunile "Student Club" şi "Radio în blue jeans".
"Aici am câştigat multă experienţă, lângă oameni foarte valoroşi. În plus, radioul e un loc în care trebuie să înveţi să scrii repede, să scrii corect şi succint", spune Radu Groza. În a devenit redactor la "Popcorn", unde scria materiale despre muzica românească. Tot în acea perioadă a lansat radio Uniplus în Câmpia Turzii. În 2000 a ajuns director de marketing la Cat Music/Media Services. În 2001 a înfiinţat trupa Blondy şi, mai apoi, a construit cariera muzicală a Nicolei. Când a înfiinţat Music Management, în 2004, a fost momentul în care a simţit că vrea mai mult.
Era obişnuit cu lumea showbiz-ului de 17 ani, din care primii 6 ca jurnalist, iar, mai apoi, ca impresar. “Din punctul meu de vedere, două momente sunt extrem de dificile în meseria de impresariat. Unul ţine chiar de impresar, pentru că acesta trebuie să îi găsească cântăreţului "calea", stilul. Fără soluţia corectă, nu se poate face nimic”, spune acesta.
Niki Constantin iubeşte mult muzica
Al doilea asociat despre care se ştie mai puţin din cauza modestiei lui, este Niki Constantinescu. Cei care îl cunosc spun că este un împătimit incurabil al muzicii. La 17 ani, adică în 1986, lucra la Electrocord, la departamentul de presaj vinil. Nu are studii muzicale de specialitate, dar în acei patru ani de zile cât a lucrat la CTC-ul Electrocordului, adică în secţia de verificare a calităţii sunetului pe vinil, urechea lui a avut timp să se formeze, astfel că poate recunoaşte oricând o melodie bună.
"Imaginaţi-vă numai cum e să asculţi timp de patru ani, zi de zi, cel puţin opt ore pe zi, toată muzica ce ieşea pe piaţă. Nu ai cum să nu îţi formezi urechea pentru muzică", spune Niki Constantinescu. În 1992, a avut ambiţia de a scoate "Lanţurile", un album anticomunist al formaţiei Krypton. Pe vremea aceea, Electrocord era singura casă de discuri de pe piaţa românească, nu mai existau altele, iar aceasta a refuzat înregistrarea albumului. Aşa că, s-a ambiţionat, şi-a vândut toate instrumentele muzicale şi aparatura audio din casă şi a înregistrat albumul în studioul lui Adi Ordean.
"Lanţurile" a fost primul album particular din România. De aici încolo, nebunia nu s-a mai oprit… A ajuns manager la Direcţia 5, iar pe vremea când aceştia cântau cu Loredana Groza, a produs albumul "Tomillo". A mai fost manager pentru Esperando, Kapela (o formaţie ce cânta în genul celor de la Metallica, Megadeth şi al cărei solist era Robert Turcescu), Celelalte Cuvinte (cărora le-a produs două albume), etc. Tot ca premieră în România, a scos primul disc dance din România, cu DJ Phantom (artist pe care tot el l-a descoperit şi căruia i-a fost şi naş, căci el i-a pus numele de scenă).
Şi, dacă tot vorbim de descoperiri, acestea se fac atunci când te aştepţi mai puţin: pe Mihai Mărgineanu l-a cunoscut la un Revelion, printr-un prieten comun. I-a plăcut mult cum cântă, aşa că, i-a produs primul lui album, "Mă iubeşte femeile". “Dacă ar fi să trag linie după 17 ani de activitate, rezultatul e unul satisfăcător: până acum am scos peste 35 de albume şi am manageriat mai mulţi artişti.
Cel mai greu este să organizezi un turneu pe stadion, când staff-ul unui artist de afară depăşeşte 100 de oameni şi în total ai de deplasat şi coordonat 200 de oameni. Pare destul de dificil, nu?”, spune acesta. (C.O.)
