În tradiţia spirituală planetară, Shambala apare deopotrivă ca început şi sfârşit, ca sursă a înţelepciunii şi orizont al speranţelor umanităţii. Toate culturile, toate legendele, toate marile mituri converg şi revelează o viziune comună, conform căreia există un tărâm tainic, locuit de înţelepţi şi înzestrat cu o neasemuită frumuseţe şi bogăţie. Acesta este denumit în tradiţia indiană, tibetană şi mongolă Shambala.
Centrul spiritual al planetei
Shambala este locul de unde au pornit toate învăţăturile înţelepciunii şi de aceea este unanim considerată „centrul” spiritual al planetei Pământ. Deşi tradiţiile menţionează şi alte nume pentru acest focar tainic al spiritualităţii umane, suntem îndreptăţiţi să considerăm că este vorba de acelaşi tărâm al spiritelor foarte elevate, căci „înţelepţii au o lume comună”. Centrul spiritual al planetei veghează permanent, în taină, asupra noastră. În Shambala este păstrat nealterat tezaurul universal de spiritualitate. În perioadele dificile ale istoriei, când predomină pe planetă influenţa forţelor demoniace şi satanice – necredinţa, dizarmonia, conflictele, viciile, violenţa, întunericul etc. – centrul spiritual al planetei este ocultat, ascuns.
Însă înţelepţii din Shambala şi mai ales Regele Shambalei continuă să vegheze asupra oamenilor, să inspire căutarea sufletelor elevate, dornice de adevărata cunoaştere şi iubitoare de Dumnezeu. Tot Shambala este cea care ne aduce speranţa pentru un viitor spiritual al umanităţii; pentru că din Shambala – se spune – vor porni armatele Luminii în confruntarea finală dintre Bine şi Rău, prevestită şi de Apocalipsa Sfântului Ioan. Cel care este acum Regele Shambalei va conduce lupta împotriva forţelor demoniace şi satanice pe care le va înfrânge. Astfel va reîncepe Vârsta de Aur a omenirii. (A.M.)
