Perioada frământată în care trăim, unanim considerată în tradiţia înţelepciunii planetare o epocă a decăderii umanităţii, oferă totodată multe oportunităţi, deseori nebănuite, pentru aspiranţii spirituali. Dincolo de capcanele şi testele specifice acestei epoci, şansele şi graţia divină se manifestă cu atât mai puternic pentru cei care cer ajutorul şi ghidarea lui Dumnezeu. Este firesc să fie aşa – în această conjunctură planetară excepţională, Dumnezeu ne oferă şansa de a ne transforma lăuntric radical, cu repeziciune. Dacă suficient de mulţi oameni vor face un salt spiritual interior, aceasta va genera o veritabilă „revoluţie” spirituală planetară, ceea ce va permite revenirea umanităţii la o „vârstă de aur”.
Nu avem timp. Nu avem idealuri. Nu avem eroi.
În acest mod trebuie să înţelegem ciclicitatea epocilor de dezvoltare a umanităţii, care afirmă că, după epoca decăderii spirituale maxime, urmează o epocă de înflorire şi dezvoltare spirituală. Această transformare fundamentală nu se petrece de la sine, ci necesită un efort din partea fiinţelor umane care au şansa să trăiască aici şi acum, pe Pământ. Pentru fiinţele înzestrate cu luciditate şi bun simţ, este evident faptul că în societatea contemporană se produc anumite schimbări rapide: măsurile din ce în ce mai accentuate de „securitate”, globalizarea, manifestarea unor boli infecţioase foarte periculoase etc. Aceste fenomene nu sunt deloc întâmplătoare. Ne îndreptăm, aparent inevitabil, într-un ritm galopant, către instaurarea unui stat fascist planetar, în care oamenii vor fi controlaţi, înlănţuiţi, decimaţi, secătuiţi de energie vitală, robotizaţi. Hrana pe care o mâncăm este otrăvitoare, afectându-ne sănătatea trupească şi psihică. Aşa-zisele medicamente cu care sperăm să ne curarisim afecţiunile ne otrăvesc la rândul lor, provocând diverse alte boli şi tulburări. Viaţa noastră privată este invadată, supravegheată şi controlată. Nu avem nicio putere de decizie la nivel social. Suntem asaltaţi de mesaje subliminale şi sugestii negative. Ni se fură timpul, tinereţea, aspiraţiile, în goana după realizare socială, materială sau în simplul efort de supravieţuire. Muzica „modernă” este stridentă şi dizarmonioasă şi ne induce stări proaste. Filmele sunt din ce în ce mai violente şi agresive. Frumuseţea a fost înlocuită de hidoşenie. Iubirea a fost ridiculizată şi pervertită, redusă la sex. Suntem „intoxicaţi” astfel pe diferite căi şi am devenit dependenţi, prin obişnuinţă, de toate lucrurile care ne fac rău. Nu avem timp. Nu avem idealuri. Nu avem eroi. Gradul de anormalitate, nefirescul uzanţelor din societatea contemporană este îngrijorător. Dar cel mai alarmant este modul în care aceste obişnuinţe dăunătoare se substituie celor benefice şi armonioase. Mai simplu spus, oamenii sunt „educaţi”, manipulaţi şi condiţionaţi să accepte ca fiind normale diferite aberaţii şi perversiuni.
Non-sens, absurd, dezordine, violenţă şi urâţenie…
Mulţi oameni ajung să creadă că anumite defecte de caracter (precum ambiţia, gelozia şi mândria) sunt normale, iar anumite virtuţi (cum ar fi bunătatea, răbdarea şi umilinţa) sunt slăbiciuni. Oare câţi dintre oamenii secolului XIX – destul de decadent, de altfel – ar fi putut să-şi imagineze gradul de prăbuşire în care a ajuns, după două secole, umanitatea? Cu siguranţă, extrem de puţini ar fi putut prevedea că se va ajunge la această cufundare aparent inexorabilă în non-sens, absurd, dezordine, violenţă şi urâţenie… Este cu atât mai uluitor faptul că există profeţii vechi de sute sau chiar mii de ani care descriu cu o acurateţe şocantă epoca noastră. Aceste profeţii prezic, printre altele, fenomene precum ateismul, sectarismul, numărul crescut de cataclisme, secătuirea resurselor naturale, degradarea religiilor, apariţia satanismului, legalizarea şi creşterea numărului de avorturi, războaiele distrugătoare, promovarea unor false valori, ştiinţa orientată numai către materialism, pervertirea în plan sexual… Privind în jurul nostru, este evident că toate acestea se petrec în lumea contemporană, şi mai mult chiar, sunt considerate „normale”.
Karma planetară
Una dintre cele mai uluitoare previziuni, care ar trebui să ne pună serios pe gânduri şi să reprezinte un semnal de alarmă, este celebra previziune din Apocalipsa lui Ioan, privind implementarea cipurilor sub piele – aşa-zisul „semn al fiarei”, asociat numărului fatidic 666. În România, de exemplu, guvernanţii se grăbesc cu o inconştienţă criminală să adopte legi prin care impun actele biometrice şi implantarea cipurilor. Astfel vom putea fi controlaţi, manipulaţi, supravegheaţi într-o manieră care este deopotrivă degradantă moral şi periculoasă pentru sănătatea noastră. Să fie oare aceasta o remarcabilă „coincidenţă”, sau un avertisment divin pentru ca să putem să evităm acest destin dezastruos? Sensul destinului aparent tragic al umanităţii nu este dificil de descifrat. Dificultăţile, dezastrele şi nefericirile care lovesc oamenii în această epocă nu reprezintă nicidecum o întâmplare sau o pedeapsă absurdă pe care un Dumnezeu justiţiar a pus-o pe umerii noştri. În lumina legii divine a cauzei şi a efectului, (legea KARMA-ei), fiecare fiinţă umană trece rând pe rând prin reîncarnări succesive, în care tot ceea ce i se petrece este în mod tainic o consecinţă a faptelor sale anterioare. În ansamblul ei, lumea în care trăim este de fapt o scenă în care sunt create conjuncturile necesare pentru manifestarea tuturor acestor evenimente necesare (consecinţe KARMA-ice) pentru fiecare fiinţă umană în parte şi pentru toate împreună. Privind lucrurile în acest fel, începem să intuim că această situaţie dezastruoasă la nivel planetar se datorează unei acumulări de KARMA negativă.
Viitorul sumbru poate fii evitat
Cataclismele şi dezastrele, al căror număr, deloc întâmplător, a crescut spectaculos în ultimele decenii, nu se datorează niciodată unei pedepse arbitrare. Cutremure, alunecări de teren, incendii, inundaţii, tsunami-uri, fac sute de mii de victime. Dar aproape întotdeauna, indiferent de gravitatea unei astfel de situaţii catastrofice, există şi supravieţuitori, persoane care sunt salvate în mod miraculos. Analizând astfel de situaţii putem intui anumite aspecte legate de legea KARMA-ei şi vom ajunge să acceptăm cu înţelepciune faptul că aceste tragedii sunt un mod radical de manifestare a justiţiei divine, care îi loveşte implacabil pe cei care merită să fie pedepsiţi şi îi cruţă pe cei care merită să fie salvaţi, datorită faptelor lor bune anterioare. Fiecare dintre noi, cei care trăim în această perioadă, merităm să ne aflăm aici şi acum, să ne confruntăm cu toate aceste situaţii dificile, pentru a compensa astfel anumite greşeli anterioare pe care le-am făcut. Mai presus de toate, fiecare dintre noi trebuie să facem, în această epocă, anumite alegeri fundamentale şi, prin aceste alegeri, să ne exprimăm continuu opţiunea pentru direcţia ascendentă, pentru lumină, pentru Dumnezeu. Viitorul sumbru prezis de diferiţi înţelepţi din vechime poate şi trebuie să fie evitat. Depinde de fiecare dintre noi. (A.M.)
