Pe vrermuri de criză sau de tranziţie, valoarea nu mai poate fi apreciată. Nedumerirea celor puţini şi încă naivi, poate să emită întrebarea, şi totuşi de ce? Dar în cazul acesta, răspunsul nu poate fi decât: de aia!!! De aceea o reţetă simplă, fabricată “la spontaneia”, te poate salva de injusteţea unui anonimat.
Atenţie, se cântă!
Reţeta, des uzitată în zilele noastre, nu e alta decât aceea de a provoca un mic scandal, pentru a atrage atenţia publică. Aşa a fost şi în cazul lui Horia Moculescu, prin scandalul cu Mariana, cea de-a patra sa soţie.
Deşi este unul dintre cei mai valoroşi maeştii ai muzicii uşoare româneşti, nu a reuşit să capteze atenţia majorităţii, mai cu seamă după 1990, decât după ce şi-a spălat rufele în văzul tuturor. Iar acum, când spune maestrul Horia, alături de Alexandra Velniciuc, “Atenţie, se cântă!”, la fiecare sfârşit de spătămână de pe TV2, chiar are parte de atenţie. Dar dincolo de acest scandal, care, ce-i drept, i-a adus destulă popularitate maestrului Horia Moculescu, interesant devine şi faptul că dintre toate cele patru neveste ale lui, de până acum, nici una dintre ele nu a fost întreaga la minte, după cum declară însuşi exponentul muzicii uşoare româneşti:
“Prima mea căsătorie a fost juvenilă. Am divorţat de comun acord. Era, cum să zic… Mă rog, cred că nici una dintre nevestele mele nu a fost foarte întreagă… Da, era nebună, dar aşa, în sensul haios. A doua a fost suedeză. Căsătorie cu acte-n regulă, cu aprobarea lui Ceauşescu. Ne-am despărţit din cauza unei incompatibilităţi demonstrate în timp, de obiceiuri, de mentalităţi, de structură. Şi pentru că n-aveam bani în perioada aia, n-aveam casă, n-aveam unde să stăm. A treia a fost o actriţă, care era mama băiatului meu, Ion, care a murit la 31 de ani. Dar a plecat în străinătate şi eu n-am vrut să plec cu ea”…
Cât despre a patra nevastă, Mariana, telenovela pare să continue… Azi îi fură lampa din casă, mâine îi sustrage ceva bănuţi, ţinuţi cu precauţie în chiloţii domniei sale, poimâine îi ia linguriţa de argint samd… Toate acestea, cu rolul de a capta interesul spre muzica uşoară românească autentică, atunci când se strigă, din toţi rărunchii, pe TV2: “Atenţie, se cântă!”… (Cool)
