Se transmite moştenitorilor, ne întreabă Livia Dumitrescu din Caracal?
Da. Vânzarea ca şi orice alt contract se încheie prin consimţământul părţilor. Acordul de voinţă între părţi este totdeauna necesar şi totodată suficient cu excepţiile prevăzute de lege, în vederea formării contractului. Întrucât problemele juridice privitoare la consimţământ, la principiul autonomiei de voinţă şi libertatea contractuală dar şi la momentul încheierii contractului sunt cunoscute de la teoria actului juridic şi teoria generală a obligaţiilor iar în materia vânzării se aplică regulile dreptului comun, analizăm doar anumite probleme specifice vânzării, respectiv pactul de preferinţă.
Pactul este o variantă a promisiunii de vânzare prin care proprietarul unui bun se obligă ca în cazul vânzării să acorde preferinţă unei anumite persoane la preţ egal. În acest caz, proprietarul bunului nu se obligă să-l vândă ci doar să acorde preferinţă dacă se va hotărî în acest sens. O asemenea promisiune, deşi afectată de o condiţie potestativă este totuşi valabilă deoarece condiţia este numai simplă potestativă, realizarea ei depinzând şi de împrejurări externe voinţei promitentului care l-ar putea determina să-şi vândă bunul.
Pactul de preferinţă, la fel ca şi promisiunea de vânzare:
– nu transmite dreptul de proprietate,
– nu conferă părţii lezate dreptul de a intenta acţiunea în revendicare sau în anularea vânzării făcute cu nesocotirea acestei promisiuni,
– excepţie, când se dovedeşte că vânzarea s-a făcut în frauda beneficiarului promisiunii prin complicitate din partea terţului achizitor.
În lipsa fraudei, beneficiarul pactului va avea acţiune numai împotriva promitentului pentru daune interese, conform regulilor generale privitoare la răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea obligaţiei de a face. Dacă nu s-a prevăzut altfel în convenţia dintre părţi, dreptul beneficiarului rezultând din promisiunea de vânzare unilaterală sau bilaterală, inclusiv pactul de preferinţă se poate transmite:
– prin acte între vii, cu respectarea formalităţilor prevăzute de lege pentru cesiunea de creanţă,
– prin moştenire.
Întrucât legislaţia noastră nu cunoaşte cesiunea de datorie, obligaţia promitentului se transmite numai prin moştenire.
Felicia Mirea
