După cinci ani petrecuţi în Divizia B (1983-1988) în care s-a zbătut pentru a reveni în eşalonul de elită al fotbalului românesc, FC Farul revenea în Divizia A în primăvara anului 1988 cu regretatul „Nea Lache” Haşoti la timonă.
Aveau să urmeze 12 ani consecutivi în prima ligă, pentru ca primăvara anului 2000 să găsească Farul imediat sub linia retrogradarii, după o ultimă etapă „cu cântec” susţinură de „marinari” la Oneşti. Declinul echipei fanion a judeţului Constanţa începea în vara anului 1999, când acţionară principală la FC Farul devenea Maritima S.A., iar preşedinte al Consiliului de Administraţie al clubului constănţean era numit Gheorghe Bosînceanu. La capătul unui sezon plin de „reprocităţi” în care noii acţionari ai Farului şi-au păgubit, de bună ştiinţă, echipa de puncte ce aveau să cântărească decisiv în economia campionatului (vezi meciurile Farul – Astra 1-1 sau Rocar – Farul 2-0 din finalul sezonului ), FC Farul a luat drumul Diviziei B. La acel moment, Farul era a patra echipă cu ani succesivi în Divizia A, după Steaua, Dinamo şi Univ. Craiova.
Ce s-a întâmplat atunci?
Totuşi, FC Farul ar fi putut evita retrogradarea în ultima etapă când avea nevoie de o victorie pe terenul lui FC Oneşti, echipă retrogradată cu mai multe etape înaintea finalului de campionat. Pentru că preşedintele Jean Garabet se confrunta cu probleme cardiace, noii acţionari au găsit în „Pilă” Stoica persoana cea mai potrivită pentru a „rezolva” problema retrogradării. Om influent în cadrul FRF şi cunoscut pentru relaţiile sale la cel mai înalt nivel al fotbalului românesc, „Pilă” Stoica era văzut drept salvatorul Farului. Nimeni nu avea să anticipeze un amănunt decisiv în soarta echipei, anume strânsa relaţie a lui „Pilă” cu Bachus care avea să îngroape Farul. „Afumat” bine, „Pilă” a început să-i gratuleze pe conducătorii oneşteni cu fel şi fel de expresii triviale, iar lucrurile au luat o întorsătură dramatică pentru Farul după pauză. Ioan Nicolae (patron FC Braşov, echipă care ar fi luat drumul Diviziei B dacă Farul ar fi învins la Oneşti) a speculat prompt momentul şi „i-a determinat” pe jucătorii lui FC Oneşti să „întoarcă armele” după reluare, asemenea armatei române în cel de-al doilea război mondial. Avea să se încheie 2-1 pentru FC Oneşti şi, implicit, Farul lua drumul Diviziei B. Nu avea să fie însă singura prostie a „tandemului Maritima S.A. – Pilă Stoica”…
Maritima S.A. – „Pilă” Stoica = RETROGRADARE, episodul II
Farul a revenit rapid în Divizia A (2001), anii au trecut, iar naufragiul „corabiei” constănţene se îndrepta spre o nouă derivă la finalul sezonului 2008-2009. Pentru că echipa era ameninţată serios cu retrogradarea, Gheorghe Bosînceanu (devenit din iarna lui 2000 acţionarul majoritar al Maritima S.A., deţinătoarea pachetului majoritar la FC Farul) a decis să şi-l apropie, din nou, pe „Pilă” Stoica. Considerat, din nou, omul potrivit pentru a salva Farul pentru aşa-zisa „influenţă” pe care o avea în cele mai înalte sfere ale fotbalului românesc, „Pilă” Stoica a fost re-cooptat în conducerea administrativă şi avea să fie, din nou, „cel mai prost jucător”, citând o expresie dintr-un cunoscut joc de cultură generală. Lesne de înţeles, FC Farul a retrogradat „cu brio”… Întâmplător sau nu, cele două retrogradări din istoria Farului post-decembristă sunt legate de tandemul .
Cine e „Pilă” Stoica?
În afara faptului că a „pus umărul” la cele două retrogradări ale Farului de după Revoluţie, „Pilă” Stoica este un personaj nelipsit din anturajul echipei naţionale. Prieten bun cu Mircea Sandu, „Pilă” s-a făcut „remarcat”, printre altele, şi prin faptul că, în baza relaţiei sale strânse cu Bachus, a urinat pe el în avion într-una dintre deplasările echipei naţionale. (D.D.)
