Lumânările – sacru sau profan

 

În sec. I  în Roma lumânările se făceau din seu şi măduvă de papură. Egiptenii şi locuitorii Cretei fabricau lumânări din ceară de albine, încă dinainte de 3000 î.e., iar mult timp după aceea lumânările se fabricau din grăsime naturală, seu şi ceară. După secolul al XVII-lea, uleiul de rapiţă a devenit un substitut mult mai ieftin. Parafina a revoluţionat însă producerea lumânărilor începând cu 1830 oferind lumânări de calitate mare, fără miros care ard curat. După aceea a apărut kerosenul numit tot parafină, dar răşina este cea care aduce cu ea descoperirea lumânărilor transparente care ard o perioadă mai mare.

 
După scurta istorie a materialelor din care sunt fabricate lumânările, vom intra în istoria funcţionalităţii acestora. Înainte de existenţa electricităţii, lumânările, alături de lămpile cu ulei erau folosite pentru iluminat, dar astăzi ele sunt folosite pentru valoarea estetică şi crearea ambianţei clade şi romantice, iar cele parfumate în aromoterapie.
 
 
Valoarea sacră o capătă în ceremoniile religioase din aproape toate religiile, budism, hinduism, crestinism, iudaism. În creştinism lumânarea simbolizează lumina Domnului. Lumânările luminează altarul, icoanele, drumul parcurs în procesiuni. Lumânrea este ofranda pentru Dumnezeu oferită de credincioşi ca semn de oferire a sufletului lor către Dumnezeu. Lumânarea pascală este formată din trei lumânări şi simbolizează Învierea Domnului.
 
 
Biserica Catolică cere ca lumânările să fie fabricate din 51% ceară de albine, restul din parafină sau alte substanţe, în schimb Biserica Ortodoxă cere ca lumînarea să fie realizată 100% din ceară de albine, pentru că ceara de albine este cea mai pură şi mai indicată pentru a face lumânări. Ceara simbolizează atât curăţenia, cât şi hărnicia
 
 
În primul rând, lumânarea se aprinde la citirea Evangheliei, iar aceasta înseamnă lumina adevărului evanghelic care a străbătut întunericul necredinţei. Lumânările sunt nelipsite şi de la slujbe, de la marile evenimente din viaţa omului – botezul, cununia şi, mai ales, înmormântarea. La botez, lumânările se aprind pentru luminarea sufletului şi a duhului celui nou botezat, care vine de la întuneric la lumină şi prin botez se face fiu al luminii lui Hristos. La cununie, preotul aprinde cele două lumânări mari pe care le ţin naşii în spatele mirilor. Prin ele se luminează calea vieţii ca încredinţare că-şi vor ţine legământul şi vor fi uniţi toată viaţa. La moarte, lumânarea este lumina care se pune în mâna mortului, acel toiag care se pune şi la cap. Lumina se pune în mâna mortului atunci când îşi dă duhul pentru a-i fi călăuză.
 
 
O altă funcţionalitate a lumânării era măsurarea timpului. În China în timpul dinastiei Sung se foloseau lumânările ceas care erau marcate cu cifre pentru a indica ora. Acest lucru era făcut datorită modului în care era calculată arderea constantă a lumânării.
 
 
Lumânările sunt folosite şi în unele coregrafii ale dansului din buric. Alte momente în care folosim lumânările sunt zilele de naştere. Lumânările aprinse în faţa cărora închidem ochii, ne punem o dorinţă şi apoi suflăm peste ele, pentru ca stingerea lor sa ne aducă împlinirea dorinţelor.
 
 
 Lumânările decorative au început să aibă un design din ce în ce mai spectaculos şi mai preţios. Sfeşnicele folosite odinioară pentru decorarea meselor şi a camerelor sunt acum din ce în ce mai moderne, dar au câştigat teren suporturile din sticlă mata, colorată sau transparentă în care este turnată ceara, alături de scoici, melci, flori si alte elemente decorative.
 
 
Lumânările parfumate se realizează prin combinarea parfumului cu ceara caldă. Aromele naturale în forma uleiurilor esenţiale sunt folosite pentru lumânări parfumate suave şi naturale.
 
 
Pe lângă parfum şi elemente decorative, lumânările mai pot conţine şi o serie de coloranţi şi agenţi de colorare. Se pot realiza adevărate obiecte de artă cu ajutorul lumânărilor şi din lumânări, pentu că ceara este usor de modelat.
 
 
Pe lângă aspectul decorativ, lumânările au ca efect o ambianţă intimă, o atmosferă romantică la care adăugăm puţină sacralitate în viaţa noastră. Lumânările ne luminează sufletul, atât prin caracterul sacru al lor cât şi prin faptul că lumânările crează o ambianţă de care se bucură tot sufletul nostru.
 
 
Pe www.4interior.ro veti putea citi alte articole interesante despre decoraţiuni, amenajări şi design interior.