În urmă cu ceva vreme, deşi nu-mi stă în obicei, am luat ,,la ocazie– o femeie care aştepta la marginea şoselei. Pe drum, numai ea a vorbit, eu găsind cu greu timpii morţi în care să dau aprobator din cap. Astfel am aflat că e din Galaţi, şi venise să-şi vadă fata, căsătorită cu un băiat de prin Teleorman.
Să ştiţi că de regulă nu fac autostopul, mi-a zis, fiindcă odată, când eram tânără, era să o încurc. M-a luat unu- cu un camion şi, c-o fi, c-o păţi, m-am trezit că, din vorba-n vorba, mi-a pus mâna pe picior. Bineînţeles că am început să ţip, i-am strigat să opreasca maşina şi m-am dat jos. După care adaugă: Păi ce credea el, că eu mă las aşa uşor ?… De atunci, de câte ori îmi aduc aminte de fază, râd cu sughiţuri. Deci problema femeii nu era că nu se lasă, ci faptul că nu se lasă… aşa uşor.
Când văd ce face Răduleasca în ultima vreme, îmi aduc aminte de povestea de mai sus. Ne-a zis că pleacă, şi-a luat rămas bun de la ţară dar, fraţilor, nu se lasă dusă … aşa uşor. Mai are lucruri importante de rezolvat, adică să mai scrie nişte treburi in jurnalul condus de Tucă. Şi dacă tot scrie, s-a gândit că e cazul să şi spuna ceva. Şi ne înşiră, pe multe rânduri, ce a păţit ea, diva, într-o călătorie cu avionul, la clasa business, desigur, alături de o compatrioată care făcea scandal în aparat şi a băut până s-a îmbătat manga, c-aşa-i românu-.
Citind tărăşenia cu mare curiozitate, am aflat elemente existenţiale pentru fiecare dintre noi , dar mai ales pentru naţie: ,,Românii se cearta conjugal– (da- ea cu Elanu cum se certau, oare ?), iar unii dintre ei mai sunt şi beţivi (păi, parcă şi fostul ultim soţ era catalogat de către Miha ca avându-le cu băutura şi orgiile sexuale, da- a cam uitat, acum, când acesta s-a transformat în sponsor). Dar, de departe, cel mai interesant lucru pe care l-am depistat a fost acela că vedeta ar fi vrut să citească în timpul zborului ceva de Dan Lungu, dar în frantuzeşte, că în română ar fi fost ca şi când te uiţi la ,,Duminica în familie– şi se vede cu purici.
De ce crede că interesează pe cineva ce face ea şi pe unde umblă, numai Dumnezeu poate ştii. Dar, fiindcă tot ne informează că e pasionată de lectură, şi având în vedere că l-a descoperit pe Dan Lungu, îmi permit să-i recomand, de acelaşi autor, şi tot în franceză, un român care cu siguranţă îi va fi de folos când se va muta, în sfârşit, în Monaco, ,,Le paradis des poules –. Văzând cât chef are să stea în avion cu cartea în mână, parcă mi-a transmis şi mie microbul.
Aşa că vă las, mă duc să citesc ,,Punguţa cu doi bani–. În malgaşă, păi ce credeaţi?
Florin Mănăilă
