Biserica noastră îi sărbătoreşte împreună pe data de 29 iunie, zi în care au fost martirizaţi (anul 67). Au fost supranumiţi: „Apostolul celor tăiaţi-împrejur” (Sf.Petru) şi „Apostolul neamurilor păgânilor”(Sf.Pavel).
Sfântul Petru. Numele său evreiesc era Simon însă Iisus l-a schimbat în Petru sau Chefa (Piatră). Era de neam iudeu, s-a născut în Galileea în anul 10 î.Hr. Petru este fratele Sf.Apostol Andrei –cel care a adus creştinismul în tara noastră. Avea meseria de pescar si era căsătorit. Înainte de a deveni Apostol al lui Iisus şi-a făcut ucenicia la Sf. Ioan Botezătorul. După o minune înfăptuită de Iisus pe când pescuia, Petru este chemat să devină „pescar de oameni”.
Sfântul Pavel. Deşi nu a făcut parte dintre cei 12, este considerat cel mai mare propovăduitor al învăţăturii lui Hristos. S-a născut între anii 1-5 d.Hr. în Tars dintr-o familie de iudei de vază. Deşi făcea parte din seminţia lui Beniamin şi era fariseu, era cetăţean roman. Numele său evreiesc este Saul ( furtună). Studiază la şcoala marelui învăţat Gamaliel, devenind zelos păzitor al legii şi aprig prigonitor al creştinilor. Participă chiar la uciderea Arhidiaconului Stefan, păzind hainele ucigaşilor. Devine creştin pe când mergea la Damasc pt. a-i prigoni pe creştini, când i se arată Iisus şi îl întreabă: „Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” Episcopul Damascului, Anania, îl botează în anul 34-35 şi îi este schimbat numele în –Pavel (linişte/odihnă).
Tot acum îşi recapătă vedera pe care şi-o pierduse în urma revelaţiei. Pentru a fi salvat de la moarte, creştinii îl coboară cu un cos peste zidul cetăţii. Datorită credinţei sale şi zelului arătat în răspândirea creştinismului, este închis de 3 ori. Este decapitat (pentru că era cetăţean roman) pe muntele Vatican în aceeaşi zi cu Sfântul Petru, în timpul împăratului Nero. A scris 14 epistole iar ultima, scrisă în 66 la Roma, este considerată testamentul său spiritual (II Timotei).
