Cu ceva timp în urmă am vizionat un film având ca tema “arta seducţiei” şi m-am gândit că este o temă care ar putea fi dezvoltată şi în România.
Aş spune chiar ca apanaj feminin că arta seducţiei ar trebui să “acţioneze” la orice vârstă îmbrăcând forme mai mult sau mai puţin tradiţionale.
Dacă la vârstele mici această artă se referă la mici flirturi nevinovate şi simpatii de grădiniţă şi scoală primară, mai apoi ea atrage prietenii, primele iubiri ca evoluând pe scara vârstei după 20 de ani, seducţia să se îndrepte spre cucerirea unui partener de viaţă (soţ).
Şi ATENŢIE! După ce femeia se înregimentează într-un statut familial şi eventual mai apar şi copii, femeia se plasează în planul doi neglijând arma ei imbatabilă. Despre aceste vârste după 30 şi 40 şi chiar 50 de ani… aş vrea să discutăm.
Nu, doamnelor şi domnişoarelor, nu abandonaţi arta de a vă seduce în permanenţă partenerul. Este unul dintre secretele unei relaţii de durată. Fără a va neglija ” îndatoririle” parteneriale (diverse situaţii), încercaţi să vă acordaţi timp pentru DVS., pentru a arăta cât mai bine şi a face cât mai multă placere celor din jurul vostru. Vă asigur că “bronzul pentru statui” s-a terminat de mult. Veţi vedea că, veţi avea numai de câştigat din sfatul meu.
Oricâte înfruntări vă va aduce viaţa “seducţia “ vă va ajuta să depăşiţi momentele.
Şi să ne amintim că NU EXISTĂ femeie urâtă ci femeie, neiîngrijită, neatentă cu ea.
Aş zice că şi la vârstele mai înaintate 60, 70… seducţia feminină trebuie să îmbrace forme adecvate a unei prezenţe plăcute, îngrijite care emană optimism. Sunt femei care pot şi practică sport până la vârste înaintate (ex: soacra mea are 78 de ani şi joacă tenis de 2 ori pe săptămână).
Veţi găsi desigur numeroase contra argumente lipsa timpului, a banilor, a obiectivului… dar eu zic şi cred “că numai ce nu vrea să facă o femeie, nu face” priorităţile în viaţă ni le alegem fiecare.
Desigur, bugetul fiecarei femei este diferit dar pentru îngrijirea personală se pot găsi variante pentru toate buzunarele. E ca în bancul cu doctorul care prescria pacientului bogat, cu venit mediu şi sărac friptura la grătar cu vin roşu respectiv, un meniu domestic cu o ciorbă şi o mâncare gătită şi celui sărac mişcare, multă mişcare, mişcare care în cazul nostru este foarte binevenită.
Am lucrat într-o bancă cu ceva ani de zile în urmă cam 7 ani şi mi-a plăcut foarte mult, acum deja mă uit în jurul meu la colege, prietene care au un program de lucru extrem de stresant şi care nu reuşesc să-şi mai acorde timp de unde şi oboseala şi insatisfacţii în plan familial, partenerial.
E cert că nu le poţi avea pe toate la superlativ (sau cam greu oricum) să ai şi o carieră de succes şi o familie model şi să nu fii stresata, să te poţi ocupa şi de tine aşa cum ai vrea ca să arăţi bine.
Eu optez pentru tipul de femeie “Feminină” care să păstreze proporţiile în favoarea ei pe linia CARIERĂ-FAMILIE-PERSOANĂ PROPRIE, ei da, dar şi aici e o problemă de opţiune şi voi fi pusă la zid de femeile “Bărbat”, pentru care poate cariera este totul, sau cele pentru care copii sunt totul, sau partenerul… Asta e!, accept riscul pe altarul FEMINISMULUI cu orice preţ!
