Vreme de o săptămână, rezultatele recentelor alegeri europarlamentare au fost întoarse pe toate părţile. Două au fost, se precizează în cele mai multe dintre analizele dedicate evenimentului, marile probleme ridicate de acest scrutin: fraudarea masivă, prin turism electoral, şi absenteismul populaţiei.
De acord fiind cu aceste aprecieri, nu pot, totuşi, să nu remarc faptul că cea mai mare problemă a fost trecută cu vederea: modul în care au votat cei care s-au prezentat la urne. Să revedem, succint, derularea faptelor.
Ziua de 7 iunie 2009 ne va rămâne în amintire ca ziua marelui furtişag electoral făţiş. Acest lucru s-a putut întâmpla pentru că partidele care au furat fără vreo lipsă de scrupul sunt chiar cele aflate la guvernare, dând actualului Executiv premierul şi ministrul de Interne. Ele s-au şi acuzat reciproc de fraudă. S-a putut afla astfel că aproape 170.000 de cetăţeni au votat pe liste suplimentare. Ni s-a promis că, în două săptămâni, îi vom cunoaşte pe hoţi, iar aceştia îşi vor plăti fapta cu ani grei de puşcărie. Ştim că e o altă minciună. Până acum, opinia publică n-a primit nicio informaţie de acest gen de la MAI. Şi, sunt convins, nici nu va primi. Făptaşii vor fi făcuţi scăpaţi. N-ar trebui însă uitată fapta în sine. Iar datoria de a o păstra în minte îi revine electoratului.
Dar electoratul nostru este unul pasiv, neinteresat de propria-i soartă. Indiferenţa sa ne va costa mult pe toţi. Pentru că perpetuează o stare de lucruri nefastă. Partidele care au minţit fără jenă alegătorii la alegerile parlamentare, cele care au sărăcit populaţia, provocând şomaj şi disperare, s-au situat, iar, pe primele două locuri. Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Asta se datorează, spun comentatorii, numărului mic al celor care s-au arătat dispuşi să voteze. Cei care au stat acasă ori au petrecut fără de grijă n-au făcut altceva decât să trimită în PE inşi precum Corneliu Vadim Tudor (care a început să-şi arate clasa chiar prin circul făcut la Cotroceni, atunci când i s-a adus la cunoştinţă, oficial, că e reprezentantul României în Parlamentul Euopei), Gigi Becali (care nu s-a lăsat mai prejos, catalogându-i pe Adrian Severin şi Theodor Stolojan – capii de listă ai partidelor de la putere – drept „gândaci”) sau Elena Băsescu, ajunsă, odată cu ţara din care provine şi alături de tatăl său, de râsul continentului.
Am putea să ne punem şi o altă întrebare decât aceea legată de originea absenteimului – de ce, în condiţiile în care încă este cercetată eventuala fraudare masivă a alegerilor europarlamentare, ele au fost deja validate? Dar asta ar însemna să trăim într-o ţară normală, cu democraţie reală, conclidată, ceea ce nu intră în discuţie. S-ar putea să primim vreun răspuns de la BEC, la fel de obraznic precum acela („în timpul meu liber fac ce vreau”) oferit de o reprezentantă a acestuia, care, prietenă cu Elena Udrea şi Monica Ridzi (femei intrate deja în folclor pentru cunoscutele lor prestaţii), a chefuit alături de familia Băsescu şi de lideri ai PDL la ceasul din noapte când ar fi trebuit să rezolve eventuale contestaţii.
De ce au votat românii contra propriilor interese, validând o guvernare jalnică şi contraproductivă? Poate pentru că, prea scârbiţi de viaţa pe care o duc, nu mai sunt interesaţi nici de prezentul şi nici de viitorul lor, nu mai cred şi nu mai speră nimic. Aceasta este marea defecţiune. Greu de reparat.
Hanibal Giurgescu
