Îi învăţăm pe copii, de foarte mici, să nu mintă, căci e un fapt urât şi rău. Ei nu ne prea cred, sesizând că-i minţim cu fiecare prilej. Apoi, când ajung mari, sesizează că trăiesc în România sub pecetea falsului. A minciunii care acoperă şi maculează (aproape) totul.
Deunăzi, un fost ministru democrat, Sulfina Barbu, minţea cu seninătate susţinând că, prin rezultatele votului de la alegerile europarlamentare, poporul a subscris la politicile promovate de actualul Guvern. Fals; iar doamna respectivă ştia prea bine că minte. Dar o făcea pentru că e activist al unui anumit partid. Iar activiştii, nu doar cei ai defunctului Partid Comunist, au minciuna cuprinsă în fişa postului. Atunci când se decid să spună adevărul spun, precum Traian Băsescu sau fratele său, despre ziarişti că sunt „găozari”, despre o reporteriţă că e „ţigancă împuţită” sau despre un comentator politic, aşa cum a făcut de curând Emil Boc (un premier mitocan, uitând cu desăvârşire de bunul simţ ardelenesc), „derbedeul dracului”. Sunt singurele – şi penibilele – lor momente de sinceritate. În care se arată celorlalţi aşa cum sunt în realitate.
Fals a sunat şi decizia hilară a lui Mircea Geoană de a renunţa la funcţia, îndelung şi umilitor cerşită, de vicepreşedinte al CSAT. Bărbat în toată firea, care se visează, chiar public, preşedinte al ţării, Geoană este doar un copil cu trăsături fizice mature, dar de-un penibil absolut. O caricatură neînstare să înveselească. Minte prost, dar cu mare uşurinţă. Şi este, spre ruşinea noastră, al doilea om în stat.
Mincinos şi impostor este şi ministrul de Interne, Dan Nica. S-a prefăcut, pe 7 iunie, că acoperă ţara de filtre ale poliţiei. A acoperit doar furturile propriului său partid şi ale aliatului acestuia la guvernare. Au fost oprite maşini şi microbuze pline ochi de turişti electorali, dar a verificat doar actele şoferilor, spre a face impresie la televizor.
Apoi a declarat că peste două săptămâni vor fi verificaţi toţi cei 600.000 de votanţi pe listele speciale şi vor fi pedepsiţi cu închisoarea cei care au votat de mai multe ori. Nu-l pot crede, pentru că e mincinos. Se va vedea asta, atunci când termenul – de el stabilit – va expira.
Sub pecetea falsului stau şi „frumoasele” politiciene din noul val, ca şi întreaga lor carieră, care le-a adus pe locuri absolut nemeritate: Elena Udrea, Monica Iacob Ridzi, Roberta Anastase, Elena Băsescu. N-au ajuns unde au ajuns prin merite individuale, prin inteligenţă, cultură ori seriozitate, ci prin înşelăciune. De asta sunt şi folosite în toate acţiunile murdare ale celui care le-a propulsat. EBA şi nababii care i-au finanţat candidatura vor să ne determine să credem că sărmana fată, ajunsă de râsul continentului, spre satisfacţia tatălui, care nu deosebeşte zeflemeaua de batjocură, a câştigat prin propriile-i inexistente calităţi. Fals. Au trişat, şi ea, şi părintele ei, şi PDL. Toţi ştim asta, dar ne complacem în tăcere complice.
Emil Boc repetă papagaliceşte că Executivul a luat, până acum, numai măsuri bune. Minte. A făcut numai prostii, sărăcind ţara şi poporul, împrumutându-se hoţeşte în contul naţiunii, fără să ne spună cu ce preţ şi în ce scop. Ministrul Marian Sârbu minte în declaraţia de avere şi, ca ministru (divorţat) al familiei, îşi transferă averile fostei neveste, cu care convieţuieşte încă. Adriean Videanu a furat ca-n codru la Primăria Generală, iar acum i s-a dat întreaga Economie. Vanghelie garantează doar produse expirate.
Singurul care spune adevărul despre calitatea politicienilor care ne conduc este Traian Băsescu. Dar numai atunci când e surprins – mai totdeauna, de fapt – la petreceri. Nu trebuie să spună nimic. Doar să chefuiască şi să hohotească. Priviţi-l: este politicianul român ajuns la putere, în carne şi oase. N-are nimic fals în el. Dar nici brumă de consistenţă. E ca o umbră deasupra vieţilor noastre.
Horaţiu Vlăsceanu
