Care este procedura şi care sunt actele necesare pentru obţinerea vizei de stabilire a reşedinţei?, ne întreabă Sofia Matei din Bucureşti.
Reşedinţa se înscrie în actul de identitate la cererea persoanei fizice care locuieşte mai mult de 15 zile la adresa la care are locuinţa secundară. Menţiunea de stabilire a reşedinţei se acordă pentru perioada solicitată;
-nu mai mare de un an;
-are valabilitate pe timpul cât persoana locuieşte în mod efectiv la adresa declarată ca reşedinţă.
La expirarea acestui termen, se poate solicita înscrierea unei noi menţiuni de stabilire a reşedinţei. Pentru înscriere, solicitantul va completa cererea pentru stabilire, pe care o va depune împreună cu actul de identitate şi cu unul dintre documentele prevăzute mai jos:
acte încheiate în condiţiile de validitate prevăzute de legislaţia română în vigoare privind titlul locativ;
declaraţia scrisă a găzduitorului, persoană fizică sau juridică, de primire în spaţiu, însoţită de -documente;
-declaraţia pe propria răspundere a solicitantului, însoţită de nota de verificare a poliţistului de ordine publică prin care se certifică existenţa unui imobil,
-faptul că solicitantul locuieşte efectiv la adresa declarată, pentru persoana fizică ce nu poate prezenta documente;
-pentru minorii şi persoanele fizice puse sub interdicţie, declaraţia se dă şi se semnează de către părinţi sau de către reprezentanţii lor legali;
-documentul eliberat de primării din care să rezulte că solicitantul sau găzduitorul acestuia figurează înscris în registrul agricol pentru mediul rural.
Serviciul public comunitar de evidenţă a persoanei pe raza căruia se află ultimul domiciliu înscris în actul de identitate al solicitantului este obligat să comunice la cererea cetăţenilor români, în termen de -două zile lucrătoare, datele referitoare la domiciliile avute în România;
-orice menţiune privind starea civilă, aflate în evidenţa acestuia începând cu 1 ianuarie 2000.
Pentru datele menţionate mai sus, referitoare la perioada anterioară anului 2000, termenul de comunicare este de maximum 20 de zile. Se exceptează de la obligaţia prevăzută mai sus:
persoana care locuieşte la o altă adresă decât cea de domiciliu, în interesul serviciului sau în scop -turistic;
-persoana internată într-o unitate sanitară / medicală.
Menţiunea privind reşedinţa se completează pe un autocolant – tip care se aplică pe versoul actului de identitate.
Persoanelor fizice care nu posedă act de identitate şi sunt internate;
-primite spre îngrijire;
-găzduite în unităţi de ocrotire şi de protecţie socială,
-în şcoli de reeducare,
-în alte instituţii, li se pot elibera acte de identitate în care se înscrie domiciliul sau reşedinţa la adresa instituţiei respective.
Dacă din motive obiective nu poate fi stabilită identitatea persoanelor fizice, instituţiile respective sunt obligate să anunţe imediat unitatea de poliţie pe raza căreia îşi desfăşoară activitatea, care colaborează cu serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor în vederea stabilirii identităţii.
Dacă menţiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului sau a reşedinţei s-a efectuat în baza unui document care ulterior a fost anulat,
-s-a constatat că era nul,
-fals ori falsificat, această menţiune este nulă de drept.
În situaţia prevăzută mai sus, autoritatea care a constatat nulitatea menţiunii comunică serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor situaţia intervenită. Nulitatea menţiunii poate fi constatată de instanţa de judecată din oficiu;
-ca urmare a sesizării Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor,
-a serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor,
-a persoanelor interesate.
Persoana care găzduieşte o altă persoană în mod neîntrerupt, pe o perioadă mai mare de 30 de zile, are obligaţia de a anunţa poliţia;
-serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor de la locul unde este situat imobilul.
Prezenţa găzduitorului este obligatorie pentru declaraţia de luare în spaţiu.
Felicia Mirea
