Considerată o floare–bijuterie, orhideea exercită o fascinaţie stranie asupra amatorilor de plante. Inaccesibila plantă care înflorea cu greu în cele mai renumite sere ale secolului 19, a devenit astăzi accesibilă datorită metodelor de reproducere in vitro.
Cu cele 22 000 de specii, familia orhideelor este considerată astăzi cea mai bogată şi cea mai variată din lumea vegetală.
Cimbidium – Cymbidium spp.
Genul grupează 50-120 de specii de orhidee epifite şi terestre, fiind una din cele mai răspândite şi des cultivate specii. Frunzele sunt lungi, între 30 cm -1 m lungime, ca nişte panglici arcuite, verde luminos. Florile sunt de cele mai multe ori hibernale, inflorescenţe spiciforme cu până la 30 de flori.
Planta se ţine în faţa unui perete de sticlă în plin soare, dar în perioada de înflorire, lumina se va filtra printr-o perdea. Pământul este format din turbă fibroasă concasată, mraniţă de frunze fibroase, spumă de poliuretan, scoarţă de pin, polistiren expandat şi vermiculit. Udarea se face la 8-10 zile iarna la temperaturi mai mici de 10 grade C, o dată pe săptămână la 15 grade C şi o dată la 4 zile peste 15 grade C.
Faleno – Phalaenopsis
Se cunosc aproximativ 50 de specii şi peste 5000 de hibrizi, aceştia din urmă fiind uşor de cultivat în apartament. Frunzele ating dimensiuni de 10-30 cm, plate, coriacee, stalucitoare, verde-uniform sau cu pete mici şi se suprapun la bază. Ele formează o rozetă din care apar tijele florale şi rădăcinile aeriene. Poate înflori în orice moment al anului, culorile fiind de la alb pur la toate nuanţele de roz, violet sau chiar oranj şi galben.
Au nevoie de lumină puternică şi ferestrele aşezate pe est sunt cele mai potrivite. Pământul este format din scoarţă de pin, spumă de poliuretan, turbă fibroasă şi cărbune de lemn. Se udă dimineaţa la 2-3 zile vara şi la 8-10 zile iarna, cu apă călduţă dedurizată. Poate trăi până la 7 ani în casă.
Sabotul lui Venus – Paphiopedilum
Numele plantei este dat de aspectul florii care formează un fel de buzunar în partea sa anterioară. Este o “capcană a iubirii” în care cad insectele, ieşind apoi pline de polen şi ducându-se să viziteze alte flori ce vor fi astfel mai uşor polenizate. Se cunosc 60 de specii care au fost intens hibridate. Frunzele sunt de 10-50 cm lungime, în rozetă, eliptice, verzi sau marmorate. Frunzele înconjoară tulpina florală.
Înfloreşte în diferite perioade ale anului de obicei cu o floare unică cu diametrul de 6-12 cm. Acceptă umbra, dar pentru o mai bună înflorire, plantele trebuie aşezate în spatele unei ferestre cu lumină filtrată. Pământul este un amestec de scoarţă de pin, rădăcini de ferigă, polistiren expandat, dolomit şi o şesime cărbune de lemn. Se udă dimineaţa cu apă de la robinet o dată pe săptămână octombrie-februarie şi o dată la 3 zile în restul anului.
