Banca Centrală Europeană – BCE a fost inaugurată pe 30 iunie 1998. De la 1 ianuarie 1999, a preluat responsabilitatea implementării politicii monetare europene, aşa cum este definită de Sistemul European al Băncilor Centrale – SEBC.
Organele de decizie ale Băncii Centrale Europene:
-Consiliul Director;
-Comitetul Executiv, conduc în mod direct acest sistem care are ca sarcini gestionarea circulaţiei masei monetare,
-realizarea operaţiunilor valutare,
-păstrarea şi gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre,
-promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plată.
BCE a preluat activitatea Institutului Monetar European – IME, căruia îi succede. Tratatul de la Nisa, adoptat în decembrie 2000, nu a schimbat componenţa Consiliului Director al BCE, care cuprinde:
-membrii Comitetului Executiv;
-guvernatorii băncilor centrale naţionale, dar permite modificări ale procedurilor de luare a deciziilor.
Se iau, în general, prin majoritatea simplă a membrilor, fiecare având un singur vot. Orice schimbare de acest fel necesită o decizie unanimă a Consiliului European, care trebuie apoi ratificată de către statele membre.
Principala misiune a BCE este menţinerea stabilităţii preţurilor în zona euro, astfel încât puterea de cumpărare să nu sufere din cauza inflaţiei. Urmăreşte ca preţurile de consum să nu crească de la un an la altul cu mai mult de 2%. Are două instrumente pentru a realiza acest obiectiv:
-în primul rând, controlează masa monetară în circulaţie;
-dacă masa monetară excede cantitatea de bunuri şi servicii, apare inflaţia;
-în al doilea rând, prin monitorizarea evoluţiei preţurilor şi evaluarea riscului pe care creşterea acestora îl -prezintă pentru stabilitatea în zona euro.
Controlul asupra masei monetare în circulaţie implică, printre altele, stabilirea ratei dobânzii în zona Euro.
Felicia Mirea
