Ce este vinovăţia?, ne întreabă Alin Grigore din Belciugatele.
Încălcarea cu vinovaţie de către o persoană încadrată în muncă, indiferent de funcţia sau postul deţinut, a obligaţiilor sale, inclusiv a normelor de comportare, reprezintă abaterea disciplinară. Este singurul temei al răspunderii disciplinare. Spre deosebire de contravenţii, de celelalte abateri şi de infracţiuni, abaterile disciplinare nu sunt enumerate, individualizate în lege.
Pentru a se stabili dacă o faptă poate fi considerată abatere disciplinară, este necesar să se verifice dacă sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia şi anume:
-obiectul,
-latura obiectivă,
-subiectul,
-latura subiectivă.
Obiectul abaterii disciplinare îl constituie obligaţiile persoanei încadrate în colectiv de a respecta cu stricteţe ordinea interioară din unitate, disciplina la locul de muncă. Aceste obligaţii sunt prevăzute în -legi,
-alte acte normative,
-regulamentul de organizare şi funcţionare,
-regulamentul de ordine interioară,
-statutul disciplinar,
-contractul colectiv de muncă,
-contractul individual,
-contractul – angajament,
-angajamentul individual semnat de persoana încadrată.
De asemenea, persoana încadrată are obligaţia să respecte dispoziţiile date de superiorul ierarhic, dar şi normele de comportare în raporturile sale cu ceilalţi membri ai colectivului de muncă.
Prin latura obiectivă a abaterii disciplinare se înţelege fapta ilicită, constând într-o acţiune sau omisiune, rezultatul dăunător constând în tulburarea relaţiilor sociale de muncă, dar şi legătura de cauzalitate între faptă şi acest rezultat. În materie disciplinară, dacă fapta este dovedită, rezultatul daunător şi legătura de cauzalitate se prezumă.
Subiect al abaterii disciplinare este orice membru al colectivului de muncă. Latura subiectivă o constituie vinovăţia. Abaterea disciplinară poate fi săvârşită cu intenţie sau din culpă. Gradul de vinovaţie determină dozarea sancţiunii disciplinare.
Felicia Mirea
