Am fost patru ani profesor, în mediul rural. În 1977 am fost repartizat în comuna Coşereni, judeţul Ialomiţa, unde s-a prabusit şi un avion de pasageri, într-o seară de toamnă, putin dupa ce ajunsesem si eu acolo.
Un an mai târziu, predam tot franceză, în localitatea Ciocăneşti, judeţul Dâmboviţa, unde am învăţat eu ţigăneşte (cu accent de ursar), în loc să prindă ei ceva din limba lui Voltaire. Anii următori m-au găsit profesor de limba şi literatura română, la un liceu, de la Călugăreni, judeţul Giurgiu, unde i-a învins Mihai Viteazu pe turci.
Am făcut această mică introducere pentru a susţine că am o părere despre învăţământ, mai ales că eu am lucrat numai la ţară, în condiţii originale. Si atunci erau destule lucruri anapoda, dar nu chiar aşa.
Şi elevii, şi profesorii erau mai liniştiţi, împăcaţi cu ce puteau avea la dispoziţie. Si se şi învaţa câte ceva. Sistemul era mult mai simplu, aşa cum s-a întâmplat zeci de ani, dacă nu mai bine de o sută, în România. Profesorii aveau tot lefuri mici, dar diferenţele între ei şi alte categorii erau mult mai decente decât astăzi. Nimeni nu promitea salarii mărite, conducerile inspectoriatelor teritoriale, sau cei de la Ministerul Învăţământului nu erau vizibili deloc.
Programa şcolară era aceeaşi. Copiii învăţau la şcoală exact ce învăţaseră părinţii şi fraţii lor mai mari. Astăzi totul s-a bulversat, iată şi subiectele de la teza unică. Nici nu mai ştii de unde s-ar putea apuca problema. S-a greşit la subiectul de la literatura română, s-a greşit şi la cel de la istorie. Conducerea ministerului, cu ministrul în frunte, se face că nu observă. Nu este nimeni penalizat, nimeni nu îşi dă măcar demisia. Ministresa, despre care toată lumea spune că ar fi o femeie cumsecade, dă din ea numai prostii, cea mai mare dintre ele fiind indicaţia de a scoate orele de educaţie fizică din programă.
M-am gândit că poate o fi puţin sabotaj, chiar din partea unor profesori, dar pare exclus având în vedere că întregul sistem, cu ministrul în frunte, este debusolat.
Cel mai groază îmi este de cum gândesc elevii despre profesorii lor, pe care ar trebui doar să îi trateze cu respect şi, poate, cu afecţiune. Ce văd elevii? Clasa politică îşi bate joc de dascălii lor, de toţi dascălii din România.
Aceştia comit greşeli elementare. Doamne fereşte!
Horia Tabacu
