Este o plantă înaltă de aproape un metru, cu flori albe-liliachii şi cu frunzele de un verde deschis. Dar ceea ce o distinge de celelalte plante este mirosul, care îl răspândeşte şi care este foarte asemănător cu mirosul lămâii.
Această plantă este cunoscută în popor şi sub numele de melisa, mătăciune sau iarbă de alămâi. Roiniţa creşte mai ales în zonele din sudul şi vestul ţării, pe coastele pietroase şi însorite din pădurile de stejar, de salcâm sau din răriturile de fag.
De la roiniţă se culeg partea aeriană, tulpina, frunzele şi florile, prin tăierea cu grijă. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără vânt, căci din cauza vântului uleiurile volatile se evaporă. Imediat după ce au fost culese, tulpinile de roiniţă se pun la uscat în strat subţire, în locuri umbroase şi lipsite de umiditate.
Cunoscută încă din Evul Mediu, planta şi-a căpătat un renume deosebit după anul 1820, fiind folosită în următoarele afecţiuni şi boli: astenie nervoasă, tulburări de ritm cardiac, insomnii, migrene, astm de origine nervoasă, stări de debilitate, leşin, depresii psihice, dureri menstruale. Are efecte benefice în tonifierea stomacului.
Ca aplicaţie externă, se confecţionează pernuţe din pânza de in, care se umplu cu roiniţă şi se pun pe locurile dureroase în reumatism, loviri, striviri sau pe hematoame.
1. Pulberea
Se obţine prin măcinarea cât mai fină cu râşniţa electrică a tulpinilor. Depozitarea pulberii obţinute astfel se face în borcane de sticlă închise ermetic, ţinute în locuri întunecoase şi reci, pentru maximum două săptămâni. De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă, pe stomacul gol, sau înainte de mesele principale.
2. Tinctura
Se pun într-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roiniţă, peste care se adaugă 400 ml de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat, vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată se pune în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează câte 50-100 de picături diluate în puţină apă, de patru ori pe zi.
3. Vinul de roiniţă
Într-un litru de vin natural alb se pun 20 de linguri de pulbere de roiniţă şi se lasă la macerat vreme de trei săptămâni, după care se strecoară. Se iau câte 3 linguri, înainte sau după masă. Administrat înainte de masă, vinul de roiniţă stimulează digestia, combate dispepsia, previne apariţia spasmelor tubului digestiv.
