După cum se ştie, mai toţi politicienii români sunt creştini fără prihană din tată-n fiu şi din partid în partid. Mai cu seamă pe timp de campanie electorală, când lumea nu mai are loc de dânşii în biserici. Fac mătănii şi cruci, fac pomeni pentru mireni şi daruri către sfintele lăcaşuri, încât te podideşte plânsul văzând la ei atâta smerenie.
O cuvioasă ministră propovăduieşte şi ea cu sârg valorile creştine, promovând turismul ecumenic pe plaiurile mioritice, iar un partid de orientare populară şi creştină se ia la întrecere cu Patriarhia în aducerea luminii sfinte de la Ierusalim, spre iluminarea poporului electoral.
La vreme de criză, parlamentarii nu uită să dea cezarului ce-i al cezarului, iar lui Dumnezeu amendamente la buget pentru ajutorarea bisericilor nevoiaşe. Amendamente care se aprobă îndeosebi când sunt propuse de parlamentarii din partea puterii, care sunt mai cu credinţă de felul lor.
Odată îndeplinită această datorie spirituală şi electorală, parlamentarii revin la preocupările lumeşti, dedicându-se facerii legilor pentru ţară şi popor. Însă entuziasmul promisiunilor electorale pare să-i părăsească destul de repede când vine vremea să le transpună în legi.
Cam aşa s-au petrecut lucrurile în privinţa promisiunilor făcute de politicieni că vor incrimina la loc incestul şi prostituţia în noul Cod Penal, după ce ministrul Predoiu propusese dezincriminarea lor.
Ne amintim cum reprezentanţii unui partid au protestat în faţa Ministerului Justiţiei, cerând vehement incriminarea incestului şi prostituţiei. Nu am uitat cum premierul Boc, luat prin surprindere de un ziarist, a spus că prostituţia este un obicei urât şi că nu are de gând să o legalizeze. A mai spus domnia sa că se va consulta cu înalţii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române în aceste chestiuni şi va ţine cont de poziţia Bisericii.
De fapt, domnul Boc s-a dat de gol în sensul că nu trebuia să fie deloc surprins, din moment ce domnia sa şi guvernul său aprobaseră de curând proiectul noului Cod Penal, care dezincrimina incestul şi prostituţia. Din păcate, l-au aprobat fără să-l citească, aşa cum s-a dovedit deja.
Comisia parlamentară de analiză a proiectului Codului Penal s-a ocupat de aceste chestiuni fără tragere de inimă şi fără prea multă pricepere, iar rezultatul se vede, după cum urmează. Comisia a fost de acord cu incriminarea incestului în articolul 3741 al Codului Penal, aprobând următorul text:
„Raportul sexual consimţit, săvârşit între rude în linie directă sau între fraţi şi surori, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani”.
O primă constatare este aceea că textul propus de comisie prevede o pedeapsă mai redusă pentru incest decât Codul Penal în vigoare, care pedepseşte incestul cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Chestiunea mai gravă este însă aceea că textul propus de comisie nu se conciliază cu alte articole din proiectul noului Cod Penal, îndeosebi cu cele care privesc violul şi actul sexual cu un minor, lăsând nepedepsite unele fapte de incest.
Articolul 216 al proiectului incriminează violul într-o concepţie nouă, pedepsind actele sexuale de orice natură şi indiferent de sexul subiecţilor. Definiţia violului este următoarea:
„1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile alin. (1).”
Făcând o comparaţie între definiţia violului şi definiţia incestului propusă de comisia parlamentară, constatăm de îndată că se va pedepsi ca infracţiune de incest doar raportul sexual (actul sexual firesc) între bărbat şi femeie, dar nu vor constitui infracţiune de incest actele de penetrare orală sau anală comise între rude în linie directă ori între fraţi şi surori, dar nici actele sexuale de orice natură între rude de acelaşi sex (tată şi fiu, frate şi frate etc.). Desigur că nu vor constitui incest nici actele sexuale de orice natură cu rudele prin adopţie. Aşa înţelege să apere valorile familiei comisia parlamentară.
De bună seamă că specialiştii în drept penal, între care şi profesorul Valerian Cioclei (care este, după cum se pare, autorul propunerii de dezincriminare a incestului), se vor strica de râs văzând lipsa de profesionalism a textului aprobat de comisia Parlamentului. Şi pe bună dreptate.
Însă membrii comisiei nu au astfel de frământări, ci par foarte mulţumiţi de opera lor. Atât de mulţumiţi încât au uitat de alte promisiuni electorale de inspiraţie creştină şi au purces degrabă la dezincriminarea prostituţiei, după ce au fost de acord cu avortul la domiciliu practicat de femeia însărcinată, precum şi cu alte blestemăţii.
Prin urmare, rămâne cum a zis domnul Predoiu: prostituţia va fi dezincriminată, dar nu legalizată, iar oamenii cu iniţiativă se pot hotărî să lanseze noi afaceri profitabile, fără a plăti statului impozit. Desigur că statul nu va avea nimic de câştigat din aceasta, dar va trebui să trateze mai mulţi bolnavi de boli venerice.
Domnul Predoiu şi ciracii săi le vor reeduca pe prostituate prin sancţiuni contravenţionale, ca şi în prezent. Cum decurge această reeducare, se ştie. Există numeroase prostituate sancţionate cu zeci şi sute de amenzi pe care nu le plătesc, iar autorităţile nu le pot executa silit. Ce se întâmplă în aceste cazuri? Există posibilitatea legală de transformare a amenzilor în muncă în folosul comunităţii. Dar ce se întâmplă dacă prostituatele nu vor presta munca în folosul comunităţii, considerând că nu e de nasul lor? Simplu: se va transforma munca în folosul comunităţii în amendă! Si aşa mai departe, ca la casa de nebuni…
În loc de concluzie, am sugera preoţilor şi înalţilor prelaţi, dacă mai prind vreodată politicieni în biserică pe timp de campanie electorală, să pună mâna pe bici şi să-i scoată afară din casa Domnului, după exemplul Mântuitorului.
V. Stănescu
