Dreptul la locuinţă este un drept european, ne întrebă Costin Voinea din Gherla?
Da, fiind menţionat în Carta Socială Europeană, document elaborat de Consiliul Europei la Torino, la 18 octombrie 1961 şi intrat în vigoare la 26 februarie 1965. Carta nu este doar o declaraţie solemnă, abstractă, cu o vocaţie pragmatică, ci reprezintă un ansamblu de drepturi fundamentale în domeniul muncii;
-angajării;
-relaţiilor sociale;
-securităţii sociale.
În esenţă, Carta este un text mixt, întrucât cuprinde o parte declarativă, de principii, care afirmă obiectivele politicii sociale ce trebuie urmărite de statele membre ale Consiliului Europei şi o parte juridică, prin care statul care o ratifică îşi asumă o serie de obligaţii. Carta revizuită face parte din marile tratate ale Consiliului Europei în domeniul drepturilor omului şi constituie instrumentul european de referinţă în materie de coeziune socială. Nu întâmplător, Carta revizuită a fost denumită Carta socială a secolului XXI. Revizuită în prima sa parte, consacră ca obiectiv al politicii statelor ce o ratifică, politică a cărei realizare o vor urmări prin toate mijloacele utile pe plan naţional şi internaţional, atingerea condiţiilor specifice pentru exercitarea efectivă a 31 de drepturi şi principii cu caracter social. Fiecăruia dintre acestea îi corespunde în partea a doua un articol ce detaliază obligaţii efective, ce conturează conţinutul respectivului drept:
-dreptul la muncă;
-dreptul la condiţii de muncă echitabile;
-dreptul la securitate şi la igienă în muncă;
-dreptul la o salarizare echitabilă;
-dreptul sindical;
-dreptul de negociere colectivă;
-dreptul copiilor şi al tinerilor la protecţie;
-dreptul lucrătoarelor la protecţia maternităţii;
-dreptul la orientare profesională;
-dreptul la formare profesională;
-dreptul la protecţia sănătăţii;
-dreptul la securitate socială;
-dreptul la asistenţa socială şi medicală;
-dreptul de a beneficia de servicii sociale;
-dreptul persoanelor handicapate la autonomie, integrare socială, juridică şi economică;
dreptul copiilor şi al adolescenţilor la protecţie socială, juridică şi economică;
-dreptul la exercitarea unor activităţi lucrative pe teritoriul celorlalte părţi;
-dreptul lucrătorilor emigranţi şi al familiilor lor la protecţie şi asistenţă;
-dreptul la egalitate de şanse şi de tratament în materie de angajare şi profesie fără discriminare în funcţie de sex;
-dreptul la informare şi consultare;
-dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor şi a mediului de muncă;
-dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială;
-dreptul la protecţie în caz de concediere;
-dreptul lucrătorilor la protecţia propriilor creanţe în caz de insolvabilitate a patronului acestora;
-dreptul la demnitate în muncă;
-dreptul lucrătorilor cu responsabilităţi familiale la egalitate de şanse şi tratament;
-dreptul reprezentanţilor lucrătorilor la protecţie în întreprindere şi facilităţile acordate acestora;
-dreptul la informare şi la consultare în procedurile de concediere colectivă;
-dreptul la protecţie împotriva sărăciei şi excluderii sociale;
-dreptul la locuinţă.
Sub aspectul angajamentelor statelor în vederea ratificării, Carta revizuită solicită ca acestea să se considere legate de partea I, declarativă, de cel puţin şase din nouă articole considerate esenţiale din partea a II-a, juridică, şi de un număr suplimentar de articole sau paragrafe numerotate ale părţii a II-a, pe care le va alege astfel încât numărul total de articole şi paragrafe numerotate care îl leagă să nu fie mai mic de 16 articole sau de 63 de paragrafe. Sub acest aspect, România a ratificat un număr de 17 articole, respectiv 65 paragrafe.
Felicia Mirea
