Fiecare om ar vrea să fie fericit şi chiar extaziat. Referitor la această oarbă căutare a omului obişnuit, marele filosof Voltaire scria: „Oamenii caută cu toţii fericirea însă, fără să ştie cu precizie unde ar putea fi aceasta, adeseori ei acţionează întocmai precum acei beţivi care îşi caută, în mod confuz, casa, ştiind că au una pe undeva.
„În faţa unei astfel de situaţii paradoxale, tot el intuia o soluţie genială pentru a ieşi din impas, sugerându-ne, înainte de toate să trezim şi să amplificăm în noi o atitudine creatoare: Dacă, pentru unii, nefericirea este pretutindeni, nu trebuie niciodată să uităm că tot astfel este şi cu fericirea.” Cei mai mulţi oameni nu ştiu cum să fie sau nu îndrăznesc să fie fericiţi chiar în momentul prezent, bucurându-se plenar de tot ceea ce au şi, mai ales, de tot ceea ce sunt. Ei proiectează aproape întotdeauna fericirea într-un ipotetic viitor legând-o, cel mai adesea, de anumite dorinţe.
Shivananda afirma cu umor: „Dacă s-ar clădi casa fericirii, pentru majoritatea oamenilor cea mai mare încăpere a acesteia ar fi sala de aşteptare.”… Şi atunci, la baza fericirii noastre pot sta trei principii: Să fim întotdeauna noi înşine, să folosim cât mai des, cu maximă eficienţă, toate resursele şi energiile benefice latente proprii, precum şi toate energiile benefice ale mediului înconjurător apropiat sau foarte îndepărtat, prin intermediul generării şi menţinerii, în microcosmosul fiinţei noastre, a fenomenului de rezonanţă, să nu credem în minuni, ci să ne bazăm pe ele. (A.M.)
