Se pare că evoluţia artistică a pictorului Ecaterina Mihai a căpătat o traseistică, pe cât rapidă, pe atât de spectaculoasă. Dacă iniţial pătrunde în tainele artelor plastice prin creaţia ţesutului, la scurt timp reuşeşte să dea o o continuitate, din ce în ce mai valoroasă.
Prin jucăriile sale plastice de debut, ea încerca să reamintească de exerciţiul ţeserii, războiul de ţesut incluzându-l într-un mini simbol care desemnează în parte tot ceea ce conduce sau intervine în destinul nostru, invitându-ne spre un limbaj vizual, accesibil oricărora dintre cei care sunt sensibili la frumuseţea în sine, dezvăluindu-ne, oarecum, din esenţa noastră, pe cât de tainică, pe atât de umană. Şi acest demers pare să continue în forme din ce în ce mai elaborate, repunând pe tapetul războiului de ţesut motive florale derulate în toată splendoarea lor cromatică.
Însă demersul său artistic nu se opreşte doar la aceasta. Interesantă devine accesarea variantelor care ţine de zone ale esteticii vizuale, spre care pătrunde cu siguranţa unui profesionist. Una dintre aceste variante este abordarea tehnicii creative “papier-mache”. Tehnică pe care o îmbogăţeşte cu simbolul unor elemente deosebite. Apare astfel în opera Ecaterinei Mihai simbolul măştii, amintind de spectacolul cosmic, sau de inaugurarea unui nou ciclu temporal, masca fiind un obiect-fiinţă, în care purtătorul ei îşi pierde identitatea, creând pentru scurt timp o altă lume, necesară de altfel, în demersul catharsic, care se cere uneori repus pe scena fabuloasă a acestei lumi.
Crucea, un alt element care apare în creaţia Ecaterinei Mihai este un vechi simbol folosit de popoarele antice pentru a reprezenta soarele şi armonia dintre cer şi pământ, considerat fiind centrul unirii pământului cu cerul, ca mijloc al universului, cele patru braţe ale crucii desemnând cele patru puncte cardinale. Mai târziu, crucea apare ca simbol creştin cu semnificaţii mistice, legate indiscutabil de mântuirea oamenilor adusă de răstignirea lui Hristos. Şi mai cu seamă, acest simbol creştin al crucii, artistul de faţă, doreşte să-l facă resimţit sau reactualizat în memoria noastră sacră. În pictură, Ecaterina Mihai păşeşte de la nonfigurativ la un figurativ, printr-o explozie cromatic impresionistă, asezonată de candoarea peisajului rural românesc.
Toate peisajele sale sunt încadrate într-un ciclu al iubirii, smulsă fireşte din imensa generozitate a naturii însăşi, care îi devine o reală sursă de inspiraţie. Şi din aceeşi iubire, Ecaterina Mihai răsare ca o adevărată forţă feminină creatoare, care reuşeşte să ne încânte sufletele din ce în ce mai mult. Cum o face de altfel, şi prin lucrările pe care le are ,momentan, expuse la Galeria din Parcul Herăstrău.
Viorica Romaşcu
