Frica lasă urme permanente în creierul persoanelor care suferă de sindromul stresului post-traumatic. In ajutorul lor, o echipă de cercetători canadieni a demonstrat, prin teste efectuate pe şoareci, că este de ajuns să eliminăm câţiva neuroni pentru a « şterge » frica asociată unei amintiri dureroase.
Experimentele acestei echipe ar putea fi un prim pas în conceperea unor terapii care să ajute victimele stresului post-traumatic, cum este cazul soldaţilor de exemplu.
Dar cum să « ştergem » frica? Dr Steven A. Kushner, unul dintre psihiatrii care au participat la experiment, lucrează cu mai mulţi pacienţii suferind de acest sindrom. El ne explică că frica şi amintirea sunt două lucruri pe care creierul le tratează în mod diferit, chiar dacă ele sunt în interacţiune.
« Există mai multe tipuri de memorie, de amintiri : am auzit deja asta, am mai fost pe aici, mi-e frică de lucrul acesta…Fiecare tip de amintire este întregistrată într-un loc diferit în creier. In momentul în care o amintire provoacă o emoţie cum este frica, ea activează o mică zonă pe care o numim amigdala, care se găseşte atât la oameni, cât şi la animale ».
Dar nu toţi neuronii amigdalei intra în acţiune, ne spune dr. Steven A. Kushner. « Doar un mic număr, câteva sute din milioane. Si până acum nu puteam ştii care sunt cei activaţi ».
« Principala problemă este că trebuie să marcăm celulele înainte ca evenimentul să aibă loc pntru a fi în măsură să constatăm care dintre ele au suferit modificări în timpul evenimentului. Pentru a repeta experimentul pe soldaţi de exemplu ar trebui să ştim, înainte de a-i trimite pe front, care sunt cei care vor suferi de stres post-traumatic mai târziu, ceea ce este imposibil ».
Experimentul realizat pe şoareci arată că putem şterge frica fără însă a şterge şi amintirea în sine.
« Obiectivul pe care îl urmărim este ca persoana în cauză să-şi amintească episodul fără a mai retrăi emoţiile. Trebuie găsite modalităţi de a inhiba frica care însoteşte amintirea, pentru că ea domina restul… »
Cercetătorul explică că imaginile locurilor, sunetele, sunt înregistrate în altă regiune a creierului care nu e atinsă de această intervenţie. Detaliile vizuale şi auditive ale evenimentului rămân astfel intacte, dar nu mai provoacă panică, dacă ajungem să dezamorsăm mecanismul ».
Tratamentul
Tratarea stresului post-traumatic, se face în prezent pe baza unui tratament medicamentos care are drept scop contracararea simptomelor de anxietate, alături de psihoterapie care îi « învaţă » pe suferinzi să disocieze reacţiile emotive de sunetele sau imaginile care le-au declansat.
« Problema, spune dr. Kushner, este că recidivările sunt inevitabile, deoarece neuronii activaţi în momentul traumatismuluisunt sunt mereu prezenţi. Acestă metodă nu-i poate face să dispară. Interesul cercetării noastre este acela de a demonstra că, pentru a ameliora eficacitatea tratamentului trebuie identificaţi neuronii care au înregistrat evenimentul ».
Chiar dacă nu este încă posibilă eliminarea neuronilor implicaţi în evenimente traumatice la om, se pot studia modificările care intervin în momentul în care se formează amintirea. Acest lucru ar putea permite conceperea de medicamente mai bine adaptate pentru a inhiba această reacţie fără a şterge alte funcţii ale creierului, speră cercetătorul.
Sursa: http://www.cyberpresse.ca
