Nu cred că mai are foarte multă lume încredere în justiţie, însă continuăm să rămânem cu gura căscată de fiecare dată când mai aflăm câte un caz ale cărui decizii judecătoreşti te fac să te simţi un om de nimic în ţara nimănui. Facem această afirmaţie pentru că mai există încă oameni care se folosesc de falsuri, mărturii mincinoase, bani şi relaţii ca să pună mâna pe ce nu li se cuvine. Avem de-a face cu unul dintre sutele de cazuri în care unii „cămătari” cer revendicarea unui imobil, aşa-zişi moştenitori care se folosesc de acte false. Ajunşi în faţa Instanţei, observăm că nu se ţine cont de neconcordanţele şi semnele de întrebare care apar vădit pe aceste acte.
Imobilul cu pricina din str. Dr. Alexandru Vitzu, nr. 2, Sector 5 este o casă naţionalizată, sub proprietatea Generalului Modreanu Rodrig, care a decedat în 1950. Acesta nu a lăsat niciun titlu de proprietate, în schimb, în 1992 a apărut un aşa-zis testament lăsat de decedat, act care pune multe semne de întrebare. Testamentul acesta cere revendicarea unui imobil cu terenul aferent din strada Carol Davila nr. 55/69 în baza contractului de vânzare din 3 iulie 1933. Acest act este folosit în proces, cu toate că adresele sunt total diferite. Din anul 1928 până în 1964, str. Emil Sergent nu şi-a schimbat numele. Deci, în 1933, data cumpărării terenului în cauză, existau clar: str. Carol Davila şi str. Emil Sergent. Cum poate să fie revendicat un teren cumpărat pe o stradă şi localizat pe o alta, aflată la circa 800 de metri de cealaltă?
Acte care ridică mari semne de întrebare
Odată cu apariţia acestui testament, în 1992, a început şi primul proces. Dumitrescu Ioana, fosta Tudoroniu Ioana, aşa-zisa moştenitoare a lui Modreanu Rodrig, moare în 1975, se emite în 1990 un certificat de moştenitor prin care moştenitor este Dumitrescu Vasile, soţul, căruia îi revine un imobil în Bucureşti, str. Luceafărului nr. 7, Sector 5. Se pare că imobilul şi terenul din str. Dr. Alex. Vitzu nr. 2 iarăşi nu apare în niciun act, iar Dumitrescu Vasile nu are nicio bază în care să revendice imobilul. La dosar nu există niciun act de proprietate sau un titlu asupra acestui teren. Instanţa nu a ţinut cont de toate acestea, nu s-au studiat amănunţit „dovezile” pe care aceşti „moştenitori” le-au adus în faţa instanţei. Mai mult, pe acel contract de vânzare din 1933 apare o adnotare în dreptul străzii Carol Davila (scris de mână!), care vrea să arate că, la data semnării contractului, terenul se afla pe str. Emil Sergent nr. 2. Doi martori aduşi în instanţă de către „moştenitori” declară că gen. Modreanu lasă averea sa lui TUDOROIU IOANA, iar în testament scrie negru pe alb: moştenitoare este TUDORONIU IOANA!
Ba eşti proprietar, ba nu eşti
Dumitrescu Vasile a deschis succesiunea la 22 de ani de la moartea lui Tudoroniu şi a şi câştigat. La foarte scurt timp, noul proprietar a vândut imobilul lui Bedivan Dumitraşcu, contra valorii de 40 milioane lei, de două ori mai ieftin decât un automobil Dacia la acea vreme. Astfel, în 1996, chiriaşii au făcut recurs în anulare, care s-a judecat la Curtea Supremă de Justiţie, în urma căruia s-a casat câştigul din 1995, definitiv şi irevocabil. Atunci casa a rămas în patrimoniul statului.
Cum se fac proprietăţile din pix
Istoria vânzării-cumpărării imobilului în cauză a început în 1933, 3 iulie, când gen. Rodrig Modreanu a achiziţionat de la Smaranda de Saint Cyr-Rosetti, un teren situat în str. Carol Davila nr. 55 şi 69, cu suprafaţa de 270,80 mp. Actul, la vremea respectivă încheiat legal, a fost modificat ulterior în scopul de a se pune mâna pe casa a cărei etaj este în momentul de faţă sub proprietatea lui Vasilescu Agripina. În primul rând, printr-o simplă adnotare scrisă de mână pe un act legalizat, fără ştampilă sau semnătură notarială obligatorii în faţa oricărei modificări, terenul a fost pur şi simplu transferat la 800 de metri, pe strada Emil Sergent, astăzi str. dr. Alexandru Vitzu.
Justiţia tolerează falsul în acte – Unde este imobilul?
Falsurile în acte au continuat şi odată cu decesul gen. Modreanu. Testamentul prin care fostul proprietar, gen. Modreanu, lasă averea sa lui Tudoroniu Ioana, fosta menajeră, conţine o semnătură care, comparată cu scrisul şi semnăturile olografe ale acestuia, arată fără niciun fel de dubiu că este un fals grosolan. După ce Dumitrescu Ioana, fostă Tudoroniu Ioana, moştenitoarea lui Modreanu Rodrig, moare în 1975, se emite în 1990, 26 septembrie, un certificat de moştenitor prin care moştenitor este Dumitrescu Vasile, soţul, căruia îi revine un imobil în Bucureşti, str. Luceafărului nr. 7, Sector 5. Unde apar imobilul şi terenul din str. Dr. Alex. Vitzu nr. 2? În baza acestor falsuri în acte, Dumitrescu Vasile revendică imobilul? La dosar nu există niciun act de proprietate, un titlu asupra acestui teren. Cum de instanţa a închis ochii şi nu a ţinut cont de toate acestea, cum de nu s-au studiat amănunţit „dovezile” pe care aceşti aşa-zişi „moştenitori” le-au adus în faţa instanţei? Cât timp se vor mai evita răspunsurile?
CONCLUZIA: semnătură falsă
Autenticitatea semnăturii Generalului în Rezervă Rodrig Modreanu a ridicat tot timpul mari semne de întrebare. De aceea, familia Vasilescu a cerut în Instanţă aprobarea unei expertize judiciare grafologice, raport al expertizei care ar fi putut soluţiona cazul. Însă, fără niciun motiv cererea a fost respinsă. Cu toate acestea, familia Vasilescu a făcut o expertiză extrajudiciară în baza căreia, speră, să se facă dreptate şi să se poată muta înapoi în casa a cărei proprietari sunt. Astfel, semnătura Gen. Modreanu a fost analizată de un expert criminalist autorizat în expertiză grafică şi tehnică a documentelor care a concluzionat, fără niciun dubiu, că este un fals: „Diferenţele de ordin general şi cele morfologice, care plasează semnăturile în litigiu în afara tabloului grafic al scrisului şi semnăturilor Generalului în Rezervă Rodrig Modreanu, permit să formulez următoarea concluzie: cele două exemplare ale testamentului autentificat sub nr. 1200/17.02.1966 de fostul Notariat de Stat de serviciu pe Capitală, nu au fost semnate de către Gen. în Rezervă Rodrig Modreanu. Nu înţelegem de ce Tribunalul a respins cererea de expertiză judiciară grafologică. Aceasta ar fi clarificat lucrurile şi ar fi închis dosarul dând câştig de cauză dreptăţii, adevăraţilor proprietari ai imobilului.
În continuare ataşăm întregul raport de expertiză criminalistică (grafică), extrajudiciară (8 pagini), care analizează minuţios falsul folosit în testament, precum şi comparaţia cu adevărata semnătură.
Octavian Marin
