Spre deosebire de Codurile Penale moderne din Europa, proiectul noului Cod Penal român nu acordă nicio atenţie combaterii faptelor periculoase din domeniul ingineriei genetice cum ar fi clonarea umană sau producerea de arme biologice.
Atitudinea iniţiatorului este surprinzătoare în condiţiile în care Codul Penal român adoptat prin Legea nr. 301/2004 cuprindea un capitol de infracţiuni intitulat ”Crime şi delicte privind manipularea genetică”.
De pildă, articolul 194 prevedea că:
”Utilizarea ingineriei genetice pentru a produce arme biologice sau alte arme de exterminare în masă se pedepseşte cu detenţiune severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
De asemenea, articolul 195 al codului prevedea următoarele:
”(1) Crearea de embrioni umani în alte scopuri decât procreaţia se pedepseşte cu închisoare strictă de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi crearea, prin clonare, a unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane, vii sau moarte.”
După cum se ştie, intrarea în vigoare a Codului Penal din 2004 a fost amânată în mod repetat de Monica Macovei şi apoi de succesorii săi, care au preferat să se ocupe de elaborarea unui cod nou, în speţă cel finalizat recent sub mandatul domnului ministru Predoiu.
În opinia noastră, renunţarea la aceste incriminări deja aprobate de Parlamentul României nu-şi găseşte nicio justificare credibilă. Ne-am fi aşteptat ca în proiectul domnului Predoiu să regăsim aceste infracţiuni, eventual perfecţionate, dar nicidecum să fie abandonate, de parcă nu ar mai fi de actualitate în societatea contemporană.
Pentru a vedea cum se raportează noul Cod Penal român la modernitate, vom arunca o scurtă privire în câteva coduri europene recente.
Codul Penal francez din 1994 cuprinde un capitol intitulat ”Despre crimele de eugenism şi clonaj reproductiv” (articolele 214-1 până la 215-4).
Codul Penal al Republicii Moldova din 2002 incriminează clonarea de fiinţe umane în art. 144, infracţiune pedepsită cu închisoare de la 7 la 15 ani.
Codul Penal spaniol din 1995, mult îndrăgit de iniţiatorii proiectului noului Cod Penal român, cuprinde un capitol intitulat ”Delicte privitoare la manipularea genetică”. În mod curios, acest cod a fost considerat modern numai în ceea ce priveşte nepedepsirea incestului, dar nu a mai fost considerat bun ca model când este vorba de incriminarea clonării umane.
Însă interzicerea clonării umane şi a altor fapte periculoase în domeniul ingineriei genetice reprezintă şi o obligaţie asumată de România în conformitate cu Convenţia de la Oviedo din 1997 privind drepturile omului şi biomedicina, precum şi Protocolul adiţional referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, din 1998, ratificate prin Legea nr. 17/2001.
Astfel, conform articolului 1 din Protocolul menţionat: ”Este interzisă_ orice intervenţie având drept scop crearea unei fiinţe umane genetic identice unei alte fiinţe umane vii sau moarte.” Noul Cod Penal ar trebui să ţină cont de această obligaţie, instituind garanţii pentru respectarea ei.
În urmă cu câţiva ani România a fost zguduită de scandalul prelevării de ovule umane în vederea exportului, deoarece unii oameni cu iniţiativă au profitat de lacunele legislaţiei româneşti. Acea experienţă ar trebui să dea de gândit când este vorba de a incrimina sau nu clonarea umană ori producerea de arme biologice prin inginerie genetică.
Absenţa din noul Cod Penal a incriminărilor privind manipularea genetică ridică semne serioase de întrebare asupra coerenţei concepţiei iniţiatorului codului privitoare la valorile sociale care trebuie apărate de legea penală în prezent şi în următoarele decenii.
Domnul ministru Predoiu compara noile coduri cu nişte autostrăzi care vor duce România spre viitor. Un viitor sumbru, după cât se vede.
V. Stănescu
