Plină de culoare, ornamentaţie abundentă, spectaculos sau teatral, arta barocă a fost creată mai întâi în Italia, pentru a se răspândi ulterior, vreme de două secole, în Europa. Barocul a avut din start menirea de a încânta şi copleşi, totodată.
El trebuia să aducă în faţa spectatorului extazul şi triumful creştinătăţii. În secolul al XVII-lea, Italia a ramas o ţară de primă importanţă ca centru al ideilor şi practicilor artistice din Roma. În mod deosebit a atras pictori şi sculptori din întreaga Europă. După Renaşterea târzie, în secolul al XVI-lea, a urmat manierismul, un curent artificial. Acest curent a ţinut relativ puţin. Însă barocul, care l-a succedat, a durat de-a lungul secolului XVII şi chiar XVIII, răspândindu-se în întreaga Europă catolică şi chiar peste Ocean, în America Latină.
Dintre pictorii care s-au distins într-un mod absolut remarcabil amintim: Georges de La Tour, Rembrandt, Nicolas Poussin, Frans Hals, Peter Paul Rubens, Anton Van Dyck, Velazquez, El Greco, Caravaggio, Bartolome Murillo, Annibale Carracci. Caravaggio (1573-1610), primul mare pictor baroc Italian. Născut lângă Milano, a fost unul dintre cei mai inovatori din istoria picturii. Respinge canoanele frumuseţii în pictura proliferată până la el şi adoptă un realism brutal al scenelor prefigurate, folosind acel contrast, cât se poate de evident, clarobscurul, în care, chiar şi scenele religioase le imaginează ca scene din viaţa cotidiană. Adesea, părăseşte viaţa de atelier pentru a se arunca în vâltoarea vieţii adevărate.
Petrece zilele lucrând intens, iar nopţile hoinărind prin cartierele rău famate. Ia contact cu oamenii simpli pe care îi redă pe pânză. Dimineţile se străduieşte să-şi vândă picturile în faţa bisericilor pentru câţiva bani. Seara obţine o cină pentru un portret realizat pe loc, sub ochii uimiţi a vreunui birtaş. În arhitectură însă, barocul a inclus toate elementele clasicismului, cum ar fi coloanele, frontoanele triunghiulare şi arcurile, dar s-a distins de clasicism prin dramatism şi iluzia mişcării, dată de interpunerea spaţiilor reale cu cele divine. În acest sent poate fi amintit Bernini (1598-1680), care a fost considerat un geniu al barocului, cunoscut mai ales ca sculptor, arhitect, pictor şi poet.
Viorica Romaşcu
