Adesea auzim vorbindu-se despre „Românie” în care sunt de fapt mai multe „Românii”…una a politicienilor, care odată aleşi sau numiţi într-o funcţie uită cine le-a dat puterea, alta a oamenilor de afaceri preocupaţi de felul în care trebuie sau nu trebuie să procedeze pentru a-şi spori averile, o altă Românie în care interlopii îşi fac de cap…mai avem o Românie a corupţiei şi a corupţiilor în care găsim indivizi din toate mediile, avem într-un cuvânt o sumedenie de Românii pentru că, la noi românii, fiecare crede că există o Românie a lui, o Românie care îi permite să îşi bată joc, să profite şi să o folosească în mod demagogic pentru a manipula masele atunci când este nevoie, fără să se gândească ori refuză să se gândească, la faptul că mai există o Românie a cetăţenilor, una curată, cinstită, la care ar trebui să se raporteze atunci când fac politică, atunci când fac afaceri cu statul din care adesea păgubit iese cel din urmă, când se lasă corupţi din poziţia de funcţionari, aleşi ai neamului ori ministeriabili.
Deşi eu aş dori să existe o singură Românie, în care legile să fie respectate de toată lumea, adică „de la opincă până la vlădică şi de la cel cu ţâţa-n gură până la cel cu barba sură”, lucrurile nu stau aşa…există într-adevăr cel puţin două Românii…una în care unii nu mai pot de bine, a celor care îşi permit orice, oricând şi în orice împrejurare, dar există şi o Românie a cetăţenilor, altfel spus, a celor mulţi, a acelora care muncesc din greu pentru a-şi câştiga existenţa, cărora li se cere să renunţe la multe lucruri, să facă sacrificii, să nu ceară salarii mari, să nu dorească să trăiască decent pentru că „ţara este săracă”, bugetul nu permite prea multe lucruri…de exemplu să se mărească salariile profesorilor şi nu numai ale lor (mai avem sănătate, funcţionarii, micii funcţionari, muncitorii, etc.), dar ţara are bani să plătească opt sute de milioane de euro pentru cinci kilometri de autostradă, are bani să întreţină un aparat birocratic supradimensionat cu salarii supradimensionate, are bani pentru multe alte lucruri, dar nu are bani pentru ca cetăţeanul român să se simtă şi el om într-o ţară în care au murit copii pentru acest ideal.
Se vorbeşte despre societatea civilă…există la noi aşa ceva? Avem noi o societate civilă conştientă şi activă? Eu cred că nu avem, eu cred că au apărut nişte asociaţii care se gândesc în primul rând cum să facă să se pună bine cu cei care deţin puterea politică şi economică, doar, doar vor avea şi ei de câştigat! Ce este mai dureros din punctul meu de vedere este faptul că la televizor apar indivizi care spun că reprezintă societatea civilă, dar care de fapt se reprezintă pe ei, fac jocuri ale unui partid sau ale altuia, dar ajută conştient sau nu la manipularea cetăţeanului.
În ceea ce mă priveşte nu sunt nici „sărac lipit” cum încă mai sunt oamenii în ţara noastră, care iau cu asalt cazanele de gunoi pentru a găsi oarece resturi de mâncare, dar nu sunt nici bogat aşa cum ar fi tentaţi să creadă unii sau alţii. Am o casă, am o maşină, am ce să pun pe masă…dar pentru aceasta muncesc… muncesc de dimineaţa până seara târziu…să nu vă gândiţi că fac afaceri, nu sunt nici mare politician, nu sunt un om cu influenţă…sunt un funcţionar, care după ce termină programul este şofer de taxi. Acesta sunt eu! Aş vrea să înţelegeţi că nu mă plâng, la urma unei, fiecare este ceea ce merită să fie! În ceea ce mă priveşte sunt un om normal, cu preocupări normale, dar care spre deosebire de alţii am o mare responsabilitate, aceea de a se face „vinovat” pentru ce s-a petrecut în 1989 când Dumnezeu a făcut să mă aflu acolo unde au murit copii, oameni nevinovaţi, care dacă eu nu aş fi fost acolo să le spun: „nu plecaţi, rămâneţi pe loc că nu au ei atâtea gloanţe să ne omoare pe toţi” o parte dintre cei care au murit poate că de teamă ar fi plecat acasă.
Eu cred că sunt vinovatul fără vină deoarece printre altele le spuneam (atunci în acel decembrie însângerat) oamenilor că este de datoria noastră, a celor care ne aflam acolo, să facem astfel încât viaţa tuturor oamenilor din România să se schimbe în bine…Oamenii m-au ascultat, au rămas pe loc şi împreună cu alte sute de mii de oameni am reuşit să înlocuim un dictator, un sistem ticăloşit, cu alti oameni(care de fapt sunt tot cei ce erau înainte) şi cu un sistem politic la fel de ticăloşit aşa cum a spus-o şi actualul preşedinte al ţării. Nu aş dori să credeţi că îmi pare rău pentru Ceauşescu şi după comunism pentru că realmente o mare parte a poporului român chiar o ducea rău (nu cred că este nevoie să amintesc cât de rău pentru că cei care au trăit atunci ştiu foarte bine cum „trăiau”…ca nişte animăluţe într-o cuşcă, care primeau ce voia, cum voia şi cât voia partidul, este vorba de P.C.R., şi conducătorul său „iubit”, adică Ceauşescu).
Eu personal am crezut în democraţie şi încă mai cred deoarece până acum este singurul sistem care a demonstrat „că se poate mai bine” numai că la noi, la români, aceste lucruri nu vin de la sine.
De multe ori cei care mă cunosc, mă întreabă: „Ce aţi făcut voi revoluţionarii? Aţi făcut pe dracu! Că noi tot rău o ducem! Au murit oameni degeaba!…”Acestea sunt întrebări şi afirmaţii îndreptăţite deoarece oamenii aceea au dreptate…dar există răspunsuri care nu le poţi da pe stradă, în metrou sau într-un supermarket pentru că oricum orice le-ai spune, ei tot vor bombănii, pentru că sunt mulţi dintre acei oameni care muncesc o lună pentru a mânca o săpămână, iar când vine vorba că „trebuie să ne sacrificăm” tot ei sunt aceia care sunt obligaţi să se sacrifice. Pentru că nu îmi place să rămân dator cu răspunsuri, personal pot să spun următorul lucru (citiţi din poemul „Decembrie 89” al cărui autor sunt)
„Noi care atunci am ieşit, v-am adus libertate.
Democraţie v-am adus, dar n-am adus dreptate.
Nici pentru voi nici pentru noi dreptate nu există,
Atâta timp cât sunt nevoi, iar viaţa noastră-i tristă.
Că nu-i bine pentru popor, nu purtăm nicio vină,
Nici noi, cei ce încă mai trăim, nici eu ce zac în criptă.”
Versurile de mai sus nu sunt o scuză pentru tot ce nu s-a făcut dar se putea face, ele sunt rezultatul analizei pe care personal o fac de aproape douăzeci de ani…nu de puţine ori m-am întrebat unde am greşit noi atunci?…am greşit pentru că am dorit libertate? Am greşit pentru că am vrut pluripartidism? Adică mai multe partide politice care să vină cu oferte pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, iar voi să-i votaţi pe cei care să vă reprezinte interesele mai bine; am greşit când am vrut alegeri libere şi democraţie? Suntem mai vinovaţi că există oameni care îşi vând conştiinţa (votul) pentru te miri ce, fără să se gândească la consecinţele pe care le comportă un asemenea gest? Am greşit când am cerut ca drepturile şi libertăţile omului şi ale cetăţeanului să fie respectate? Am greşit pentru că am vrut o viaţă mai buă pentru întreg poporul? Care a suferit de frig, de foame, căreia i s-a stins lumina de cele mai multe ori seara, când oamenii trebuiau să se spele, să mănânce ori să citească ceva deoarece programul televiziunii era extrem de scurt, ocazie cu care se făcea numai propagandă comunistă…Am greşit când am dorit democraţie în locul dictaturii? …La prima vedere nu am greşit, dar dacă mă gândesc mai bine, tot am greşit! Am greşit pentru că nu am avut curajul să preluăm puterea şi am dat-o unor oameni care s-au dovedit incapabili să înţeleagă fenomenul revoluţionar în esenţa lui, oameni care cu iuţenie au provocat haos tocmai pentru a-şi întării poziţiile.
Am avut încredere în partidele politice pe care le-am votat în speranţa că se vor ocupa în mod responsabil de soarta ţării şi a cetăţenilor săi. Sunt partidele noastre politice reprezentative? Reprezintă ele interesele oamenilor care le-au ales? Nu! După părerea mea, partidele politice la noi sunt un fel de SRL-uri care urmăresc să se îmbogăţească ei şi clienţii lor cu care fac afaceri, uitând imediat că au fost aleşi de promisiunile făcute, fără să le fie ruşine de cei ce i-au ales. Adesea ei procedează în dispreţul legilor şi a cetăţenilor pentru că legile, pe care tot ei le-au făcut, sunt strâmbe şi fără efect în ceea ce îi priveşte…dar acţionează asupra cetăţeanului, care adesea este pus să plătească „oalele sparte” ca rezultat al incompetenţei şi, nu de puţine ori, a fenomenului de corupţie care din păcate la noi la români a devenit politica de stat. De vină nu este un singur partid…de vină pentru aceste neajunsuri sunt toate partidele indiferent cum se numesc ori de ce parte a eşichierului politic se află pentru că (citez aici „Imnul României Civile” ):
Politica e o curvă, e surdă, meschină,
Politica în sine este o mare minciună!
Ea nu a fost niciodată pentru popor făcută,
Cu ea averi se fac, iar cei ce o fac se înfruptă.
Pe cei ce-o fac îi credeţi că sunt mari patrioţi,
Dar mulţi dintre aceştia sunt demagogi şi hoţi!
Palavragii şi nesătui ei sunt fără de minte,
Uitând că voi i-aţi desemnat ca să vă reprezinte.
Când nu sunt la putere, crede-ţi că sunt cu voi,
Făcând pe democraţii, vă păcălesc…apoi,
Cu vorbe îndulcite, ei vă smulg biruinţa,
Iar când obţin puterea vă înşală credinţa!
Ai lor sunt la putere, ai lor sunt când se-mparte,
Ce-a mai rămas de la cei vechi, şi funcţii şi de toate,
Vă înşelaţi şi vă minţiţi când credeţi că aveţi parte!
Voi nu sunteţi nicicum de-ai lor atunci când se-mparte.
Voi sunteţi România! Voi sunteţi tricolorul!
Voi sunteţi biruinţa! Căci voi sunteţi poporul!
Treziţi-vă odată, dar petru totdeauna,
Şi nu vă mai lăsaţi minţiţi şi pătaţi întruna!”
Dincă Dumitru
