Afacerea Skoda cum a fost numită în presa vremii, a rămas cunoscută în istoria proceselor celebre din România perioadei interbelice fiind una dintre afacerile în care escrocheria şi corupţia au atins culmi inimaginabile în dauna statului român şi a contribuabilului de rând.
După cum se menţiona în articolul publicat în ziarul Dimineaţa, s-a ajuns la un comision de peste 100.000 de lei drept recompensă pentru activitatea desfăşurată în defavoarea statului român, adică aceea de a informa «despre intenţiile Ministerului Apărării Naţionale în legătură cu comenzile, astfel încât să fiu întotdeauna la curent cu comenzile de material pentru armată». Un alt colonel, Aristide Tănăsescu, care lucra la direcţia armamentului, sustragea în permanenţă acte de la această instituţie. După ce a fost transferat în altă parte a continuat să procure documente secrete prin intermediul domnişoarei Dom, dactilografa direcţiei, care avea grijă să-i pună la dispoziţie câte o copie cu indigo după cele mai importante. În cele din urmă pentru a nu fi divulgat colonelul Tănăsescu a fost nevoit să o ia de soţie pe serviabila dactilografă.
Nici organele financiare de control şi nici justiţia militară nu au reuşit să lămurească pe deplin unele aspecte ale afacerii Skoda şi mai ales să-i identifice pe toţi acei care şi-au însuşit banii statului. Astfel mulţi afacerişti au rămas necunoscuţi datorită dispariţiei celor mai edificatoare probe, ca urmare a intervenţiei ministrului de Justiţie Mihai Popovici şi a generalului Cihoschi, semnatarul contractului, dar mai ales prin interesul de a se ascunde numele unor fruntaşi politici implicaţi.
După calculele specialiştilor, comisioanele primite de cei care sub o formă sau alta au facilitat acest contract au totalizat 19.219.335 de lei. Dezvăluirea dedesubturilor veroase ale afacerii Skoda a cunoscut două etape, prima datorită experimentării tunurilor iar a doua ca urmare a percheziţiei efectuate la sediul reprezentanţei din Bucureşti. În cea de a doua jumătate a anului 1931 au avut loc trageri experimentale cu tunurile model fabricate la uzinele Skoda. Reprezentantul trimis de noul ministru al Apărării Naţionale Amza Ştefănescu a constatat că «tunurile nu corespund necesităţii armatei». Consiliul superior al armatei a hotărât pentru moment sistarea comenzii, decomandarea tunurilor de câmp şi a cerut înlăturarea lui Seletzky din conducerea reprezentanţei Skoda.
Primele semne ale divergenţelor cu Skoda au apărut în cea de a doua jumătate a anului 1931 cu prilejul experimentării tunurilor fabricate la uzine. Rezultatele experimentării au atras după sine aprecieri contradictorii. În vreme ce delegatul numit de fostul ministru al Apărării Naţionale să supravegheze executarea comenzii a conchis că tunurile model îndeplineau condiţiile cerute, expertul trimis de Ştefănescu a constatat că dimpotrivă «tunurile nu corespund necesităţilor armatei». Consiliul superior al armatei a hotărât, după consultarea celor mai buni specialişti în materie, suspendarea temporară a comenzii şi decomandarea tunurilor de câmp. În plus, M.A.N. a solicitat imediat schimbarea lui Seletzky din fruntea reprezenţantei Skoda şi a delegat ca organ de legătură între minister şi uzină pe colonelul în rezervă Constantin Georgescu.
Cât timp în fruntea M.A.N. s-a aflat generalul Ştefănescu, Seletzky nu s-a mai ocupat decât de conducerea biroului administrativ al reprezentanţei Skoda. Ministrul Apărării Naţionale a dat imediat dispoziţie să fie continuate cercetările privitoare la modul de întocmire al contractului de armament încheiat şi semnat de predecesorul său, dispunând în acelaşi timp să fie date publicităţii toate informaţiile care demascau caracterul oneros al acestei comenzi. În acest timp în presă apar o serie de articole prin care sunt demascate manevrele celor care au semnat contractul. (va urma)
Felicia Mirea
