Afacerea Skoda cum a fost numită în presa vremii, a rămas cunoscută în istoria proceselor celebre din România perioadei interbelice fiind una dintre afacerile în care escrocheria şi corupţia au atins culmi inimaginabile în dauna statului român şi a contribuabilului de rând.
Cu acest prilej a avut posibilitatea să afle o serie de secrete militare privitoare la înzestrarea armatei romane. Seletzky a reuşit să cucerească simpatia multor ofiţeri superiori şi persoane influente creând în jurul său o atmosferă binevoitoare în care nu lipseau elogiile privind competenţa sa. El a lăsat să circule zvonul că ar intenţiona chiar să solicite cetăţenia română. Cei care au căzut în plasa ţesută cu abilitate de Seletzky nu au întârziat să emită părerea că acesta ar merita chiar să fie recompensat cu o decoraţie pentru loialitatea faţă de statul român.
Aceasta era atmosfera ce a favorizat pe reprezentantul uzinelor Skoda să se lanseze în afaceri necinstite de mare anvergură, încălcând sistematic legile statului roman. Pentru a-şi putea desfăşura netulburat tranzacţiile veroase a apelat la relaţiile de care aminteam, reuşind să obţină autorizaţia de a se ocupa în România cu vânzarea armamentului recondiţionat şi a maşinilor agricole provenite din import. O a doua latură a activităţii lui Seletzky era spionajul militar. Fiind la curent cu toate demersurile ce se făceau pentru satisfacerea nevoilor militare ale României el lucra pentru crearea unui monopol în favoarea Skodei, împiedicând concurarea acesteia fie din partea unor firme române importante, fie a altor firme din afară. Pentru a-şi atinge scopurile a împărţit comisioane importante nu numai funcţionarilor şi tehnicienilor civili şi militari însărcinaţi cu urmărirea contractelor încheiate cu Skoda, ci şi altor persoane care ocupau funcţii importante în aparatul de stat sau în organele de conducere ale unor partide politice.
Concomitent s-au încheiat în această perioadă numeroase contracte în anii 1922, 1927, 1929 şi 1930. La încheierea fiecărei comenzi s-au găsit şi profitori care nu s-au sfiit să-şi rotunjească averile pe seama statului român. În luna noiembrie 1928 Seletzky a fost invitat să întocmească un studiu privind modernizarea armamentului românesc pe care îl efectuează într-un timp record şi astfel în luna mai 1929 oferta Skoda pentru furnizarea de armament statului roman era deja pe cale de a se perfecta. La scurt timp are loc o sedinţă a oficialităţilor române având acelaşi scop, al înzestrării armatei române. Printre participanţi se numărau primul ministru Iuliu Maniu, ministrul Apărării Naţionale, generalul Cihoschi dar şi o serie de ofiţeri superiori de specialitate. Cu acest prilej s-a luat hotărârea de a comanda la Skoda o parte din muniţiile şi armamentul necesar înzestrării ţării spre a o face aptă să facă faţă unei agresiuni militare.
În ceea ce priveşte piesele de artilerie grea, urmau să se facă în Franţa. În acest scop a fost trimisă o delegaţie de experţi militari care în referatul întocmit a comunicat însă conducerii Ministerului Apărării Naţionale informaţia falsă că tunurile fabricate la uzinele franceze Schneider erau cu aproximativ 60.000 de $ mai scumpe decât cele oferite de Skoda. Toată această înscenare s-a datorat jocului de culise regizat cu abilitate de Seletzky, cu alte cuvinte ea a fost urmarea atenţiilor grase pe care acesta în urmă le-a distribuit cu largheţe factorilor responsabili de încheierea afacerii. În urma acestui raport fals M.A.N se decide să facă o comandă uzinelor Skoda la 17 martie 1930 privind muniţii şi armamente, inclusiv artileria grea în valoare de peste 5 miliarde lei, cifră foarte mare pentru acele vremuri. Prin acest contract Skoda se angaja să furnizeze armatei romane tancuri de câmp şi tunuri antiaeriene de 75 mm, obuziere de 1oo mm model 1928 şi obuziere de 150 mm dar şi 181.138 proiectile pentru acestea. La toate cele menţionate se mai adaugau 444 chesoane, 688 care de transport, 180 căruţe port – ţeavă, etc. (va urma)
Felicia Mirea
