Mănăstirea Iviron este una dintre principalele mănăstiri ce înalţă rugăciuni Domnului pe Sfântul Munte Athos. În vechime, această mănăstire se numea „Mănăstirea Ivirica”, după locul de origine al ctitorului ei.
Sfântul Munte Athos se află în nordul Greciei, în regiunea Macedonia. Muntele Athos este un munte cu înălţimea maximă de 2.033 metri – Vârful Athon – ce îşi înalţă culmea de piatră pe o peninsulă lungă de 60 de kilometri şi lată de 8-12 kilometri, aria totală a acestuia fiind de 360 de kilometri pătraţi. Sfântul Munte Athos este o republică monastică cu regim administrativ autonom în cadrul Greciei, având capitala la Careia. Sfântul Munte găzduieşte douăzeci de mănăstiri mari, zise împărăteşti, cu drepturi egale, care conduc tot Muntele. Mănăstirea Iviron a fost fondată, din mila Domnului, în anul 980. Potrivit documentelor mănăstirii, zidirea acesteia ar fi ţinut trei ani, între 980 şi 983.
Ctitorul acestei mănăstiri a fost Sfântul Ioan Iviritul, general al armatelor bizantine şi prieten al Sfântului Atanasie cel Mare, venit din provincia Caucazului care se numea Ivirica. Renunţând la înalta lui meserie, Ioan Iviritul a intrat în monahism, alături de cei doi fii ai săi, Gheorghe şi Eftimie. Mănăstirea Iviron va trece prin mai multe încercări, de Dumnezeu rânduite. Ea a fost atacată de piraţi şi incendiată, în repetate rânduri. Martirii de la Iviron sunt şi astăzi pomeniţi, cu dragoste. În vremea Patriarhului latin Ioan Vecos au fost trecuţi prin sabie 13 călugări iviriţi, pe motiv că nu se supuneau politicii sale.
Domnitorul Mihai Viteazul (1593-1601) este şi el un ctitor al Mănăstirii Iviron, portretul lui votiv fiind zugrăvit pe unul din pereţii bisericii principale. Mănăstirea Iviron, ca mai toate mănăstirile athonite, a supravieţuit şi prin ajutorul dat de evlavioşii domni ai Ţării Româneşti, şi mai cu seamă de Neagoe Basarab, Radu Mihnea, Grigore Ghica, Matei Basarab, boierul Stavarache din Bucureşti, şi Şerban Cantacuzino, cel ce a ctitorit, la anul 1680, paraclisul unde se păstrează cel mai de preţ odor al Mănăstirii Iviron: icoana Maicii Domnului Portăriţa.
Mănăstirea Iviron păstrează mai multe Sfinte Moaşte: 150 de cutii de argint (au atât de multe părticele de moaşte încât, în fiecare zi, la Sfânta Liturghie, scot moaştele unui sfânt din ziua respectivă): sânge de la Sfântul Apostol Petru (o mână de ţărână plămădită cu sânge, vărsat de Apostol pentru Hristos, la Roma, în anul 55), o părticică din faşa Domnului, o părticică din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul, mâna Sfântului Ioan Gură de Aur, mâna Sfântului Mucenic Pantelimon, mâna Sfântului Mucenic Haralambie, capul Sfântului Nichita Romanul, al Sfântului Teodor Stratilat, al Sfântului Teodor Tiron şi alţi sfinţi. (A.M.)
