Am tăiat deja trei chestii importante de pe listă: invitaţiile, restaurantul şi biserica. Iată cum au decurs pregătirile.
Modelul invitaţiei fiind ales, firma producătoare fiind găsită, nu ne mai rămânea decât să umplem textul cu CV-ul nunţii.
Aşa că am mers în week-end-ul acesta împreună cu părinţii la restaurant. Ştiam că e liber, pentru că vorbisem în prealabil la telefon. Am vrut să aflăm ultimele « noutăţi » legate de nunta noastră: meniul orientativ, costul lui la fel de orientativ, numărul maxim de invitaţi, şi alte detalii la fel de vitale succesului nunţii. Am discutat îndelung, am mai negociat pe ici pe colo, pe unde se putea, am strâns mâna şi am plecat multumiţi de isprava nostră. L-am tăiat de pe lista « *De făcut* ».
Restaurantul a fost găsit, votat si adjudecat. Urma biserica. Grea decizie: să fie biserica unde am crescut, unde mergeam de sărbatori sau unde am fost botezată? Sau o biserică mai mare si mai frumoasă? Sau o biserică mai aproape de restaurant ? Am ezitat, ne-am îndoit, am cântarit şi până la urmă am optat pentru prima opţiune: biserica de suflet, chiar daca nu era ea cea mai spaţioasa, cea mai « verde » pentru poze sau cea mai apropiată de restaurant. important că este bifată.
Urma însă cel mai mare hop: întrebarea. Cred că v-aţi dat seama. Da, e vorba de întrebarea adresată naşilor: « Vreti sa fiţi naşii noştri? ». A fost la fel de dificil ca şi găsirea bisericii. Ne ştim de multă vreme cu naşii, suntem foarte buni prieteni, plecăm în vacanţe împreună, dar am stat 2 luni până ne-am făcut curaj să punem întrebarea. De ce? Pentru că erau mai multe variabile ale ecuaţiei: dacă ei nu sunt pregătiţi să fie naşi? Dacă nu ar fi vrut? Chiar dacă eram foarte buni prieteni, nu voiam să-i punem în situatia delicată de a ne refuza. Dacă?…dacă?…. Si cum să-i intrebăm? Vreţi să fiţi naşii noştri? Nu. Că poate nu puteau, dar voiau. Aţi dori? Le cam impui, ce sa mai zică în faţa acestei întrebări?! V-ar face plăcere? Si mai şi…Aşa ne petreceam serile: formulând întrebari si discursuri. Pâna la urmă, n-a mai contat întrebarea. A fost ceva de genul: Vă punem naşii noştri?, mai ales ca ei deja bănuiau, mai bătusem noi apropouri. Au acceptat şi am scapat şi de aceasta mare grijă.
Aşadar, avem restaurant, biserică, naşi şi invitaţii. Urmează acum detalile organizatorice: ce culori, ce marturii, ce flori, dar ne-am luat o mică pauză de câteva zile pâna la stabilirea lor.
