Lăcomia strică omenia (II). Casa părintească, furată cu semnătură falsă de către una dintre surori

Vă prezentam în ziarul de ieri prima parte a unei scrisori trimise de unul dintre cititorii noştri, scrisoare care a meritat toată atenţia. Sunt scrise rânduri cutremurătoare şocante în acelaşi timp.

Am primit la redacţie:

„Abuzul făcut de sora noastră, Moroşan Floarea, pe ferite, pe şest, cum se spune în limbaj uzual, cu programare riguroasă şi minciuni, prin încălcarea celor mai elementare norme legale şi etice, fără să ne spună nimic, nouă, surorilor şi fratelui ei, constă în următoarele:

1. Puţin înainte ca mama noastră, Moise Steliana, să decedeze, care era într-o avansată stare de senilitate, a fost determinată, păcălită să semneze un contract de vânzare-cumpărare în numele lui Moroşan Floarea, sora noastră, pentru terenul casei bătrâneşti moştenit de mamă de la părinţii ei, în satul Pietroşani, comuna Puchenii Mari, judeţul Prahova. Sora noastră a amagit-o că îl va păstra pentru noi toţi ca să avem unde veni uneori, dorinţa arzătoare a mamei, pe care sărmana ne-a afirmat-o în repetate rânduri. Ea, Moroşan Floarea, nu ne-a consultat niciodată în această privinţă şi s-a ferit tot timpul să ne spună despre această „tranzacţie” ilegală. Menţionăm că în ultimii ani de viaţă ai mamei, sora noastră, Constanţa (pensionară şi cu propriul ei apartament în Bucureşti), s-a mutat temporar la părinţii noştri şi i-a îngrijit, îndeosebi pe mama, care necesita îngrijire zilnică specială.

În afară de faptul că noi, ceilalţi, îi vizitam des pe părinţi, îi lăsam ori îi trimiteam mamei cele necesare traiului zilnic şi bani pentru alimente şi medicamente, fără nici măcar să ne treacă prin cap că ni s-ar cuveni în schimb vreo recompensă din partea lor, a părinţilor care ne crescuseră şi se sacrificaseră pentru noi. În acel loc, casa bătrânească a bunicilor de la Pietroşani, noi toţi ne-am petrecut copilăria la bunici şi apoi în toate vacanţele, de aceea ne simţim toţi legaţi sufleteşte de el. Moroşan Floarea nu ne-a spus absolut nimic, a procedat hoţeşte, iar noi toţi ceilalţi am aflat mult mai târziu despre aceasta. (însuşirea frauduloasă, ca nou proprietar, printr-un contract de vânzare-cumpărare ilegal, fără martori, încheiat cu o persoană, mama noastră, aflată în avansată stare de senilitate din cauza bătrâneţii).

2. Recent, am aflat că sora noastră, Moroşan Floarea a aranjat şi semnarea, acum peste un an şi jumătate, la 15.08.2007, de către tatăl nostru, Moise Constantin, (după ce decedase mama), cu ceva timp înainte ca el să moară, la 13.12.2007, a unui contract de vânzare-cumpărare nr. 2602, cu Moroşan Mihai, fiul lui Moşosan Floarea, a casei noastre părinteşti din Ploiesti, casă în care ne-au crescut părinţii noştri şi de care noi toţi suntem legaţi sufleteşte. În contract (a cărei fotocopie am reuşit s-o obţinem de la notar, Biroul Notarului public Minea Octavian abia în februarie 2009) se scrie că Moroşan Mihai, fiul surorii noastre, ar fi plătit tatălui nostru suma de 88.000 de lei noi în cadrul contractului de vânzare-cumpărare a casei părinteşti.

Acest lucru este total neadevărat deoarece tatăl nostru, fost inginer la CFR, a avut o pensie bună, ultima oară de 1.570 lei pe lună şi, fiind şi foarte econom, nu avea nevoie de un câştig suplimentar. Este evident că plata sumei de 88.000 de lei, reprezentând preţul casei noastre părinteşti, este un fals josnic, întâlnit numai în cazurile de escrocherii. De asemenea, semnătura tatălui nostru de pe contract nu poate fi reală, el avea altă semnătură. Contractul de vânzare-cumpărare nu a fost semnat în prezenţa vreunui martor. Am discutat cu notarul acest aspect care ne-a comunicat că, în momentul semnării contractului, sora noastră i-ar fi spus că noi ceilalţi, frate şi surori, ne-am fi dat verbal acordul, lucru total neadevărat. Noi am aflat cu totul întâmplător în februarie 2009, la mai bine de un an şi jumătate de la semnare.”

(Va continua în ziarul de mâine)