Mircea Badea vorbeşte pe blogul său personal despre curve şi prostituate. Prezentatorul spune despre acestea că sunt libidinoase, invazive şi superficiale, dar mai bine vă las pe voi să citiţi.
„În opinia mea, curva nu este persoana care face sex pe bani. Aceea este prostituată. O postură neonorabilă dar corectă. Nu te iubesc, nu simt atracţie fizică, dar stau capră pentru că mă plăteşti. Ok. Cinstit. Curva însă, este dezgustătoare. Ea îţi spune că te iubeşte, că o atragi teribil, în timp ce stă capră pentru bani. Lucru pe care nu l-ar recunoaşte nici în ruptul capului. Ba chiar o jigneşte. O ultragiază. O face să plângă pentru că i-ai lezat delicateţea. Dar noţiunea de curvă, în opinia mea, repet, n-are legătură exclusivă cu sexul. Ba chiar este egal distribuită între sexe. Are legătură cu viaţa. Cu a fi în realitate ceva, dar a face eforturi teribile, ostentative de a părea exact opusul.
Curva este libidinoasă şi invazivă. N-are limite. Îţi declară dragostea cu gura plină. E libidinoasă. Te trage de mânecă. E ca spălătorii de parbrize din intersecţii: nu se dă dusă uşor. Poate n-ai înţeles din prima. Îţi repetă. Ea are principii – atât de solide încât par inaccesibile până şi unui martir creştin halit de lei, e cultă – Biblioteca din Alexandria era cât raftul ei pentru seara asta, e inteligentă – Kasparov s-a retras când ea i-a explicat că s-a terminat cu şmecheria, are un suflet sensibil – salvează tot, de la copacii patriei până la copiii din Africa şi tigrii din Sumatra. Ce să mai, dacă tragi linia, Iisus a avut noroc cu poziţionarea în timp, altfel nu intra nici în top ten.
„Curva are complexul perfecţiunii”
Fiecare colţişor al fiinţei auguste a curvei este descris de hiperbolă. Acţiunile, de superlativ. Evaluările, de suprem. Curva este atât de artificială, încât dacă prosteşte fără probleme pe adoratorii carpetei cu răpirea din serai, unui om de bun simţ nu-i poate provoca decât dezgustul pe care l-ar simţi Casanova în faţa femeii gonflabile. Dacă îi întorci oglinda în faţă, curva practică eschiva, explicaţia, atenuarea, ea va minimaliza prilejul şi-ţi va face un compliment gros ca să-ţi ia faţa. Eu nu pledez pentru adevărul brut, slinos ca un porc, de multe ori puturos ca o hazna. Înţeleg şi aprob seducţia, jocul, povestea, ficţiunea, magia, trucul, spectacolul, itinerariul dramatic. Dar diferenţa dintre seducţie şi prestaţia curvei este dată de rafinament. Aşa cum tot pe portativ încap şi Mozart şi Salam Fermecătoru-.
Cum tot pe tavan dau cu pensula şi Michelangelo şi un zugrav din Ştefăneşti. În sfârşit, curva are complexul perfecţiunii şi vocaţia ostentaţiei. Până şi Seherezada, când vedea zorii mijind, sfioasă tăcea. Sfioasă! Curva nu poate fi sfioasă niciodată. Demersul ei de marketing este prea agresiv. Dă-i dracului de zori mijind. Poţi să-i vâri şi lanterna în ochi, ea tot îşi va face numărul. De aceea, consider că uneori e bine să-i vorbeşti pe limba ei. Dacă îi cânţi în strună, s-ar putea să nu mai fie evidente diferenţele dintre voi. Chiar dacă o întâlneşti la Ateneu, spune-i pe bune că dă din buric aiurea. E ca în bancul cu poliglotul care întâlneşte ciobanul – şi la ce i-a folosit? Invoc acum un motto care mi-a plăcut mult: „Cu samuraii lupţi ca samuraii, cu tâlharii lupţi ca tâlharii!”, spune Badea pe blogul său personal. (M.S)
