Ocultismul (de la ocultum = ascuns, secret) sau esoterismul (de la ezotheros = intern, ascuns) este ştiinţa care pretinde că ar cunoaşte ceea ce este mai presus de experienţa obişnuită, adică ceea ce este necunoscut în natură şi în sufletul omului.
Putinţa atingerii acestei ţinte este dată, după ocultişti, în simţurile noastre hiperfizice sau în al şaselea simţ. Ocultismul ar data, după teoreticieni, chiar de la începutul omenirii, fiind făcut cunoscut omului de zei sau îngeri căzuţi. El s-ar fi păstrat şi transmis în mod misterios din generaţie în generaţie, ascuns sub vălul credinţelor, titlurilor şi simbolurilor vechi, cunoscute numai de cei iniţiaţi. Adepţilor săi, el le promite descoperirea adevărului primitiv ce stă la originea oricărei religii şi filosofii, pârghia care ridică toate forţele naturii, cheia care descuie lacătul secretelor lumii.
Ceea ce ni s-a păstrat din ocultismul vechi se datorează – zic ocultiştii – lui Hermes Trismeghistos, adică „cel de trei ori prea mare”. Se numeşte astfel deoarece el ar fi întemeietorul religiei, al filosofiei şi al stiinţei egiptene. De la el au rămas trei lucrări sau trei cărţi ocultiste. Trebuie însă ştiut că un Hermes Trismeghistos n-a existat în realitate, ci sub acest nume se înţelege zeul grecesc Hermes, corespunzător lui Tot al egiptenilor, însuşi cuprinsul cărţilor nu este de origine egipteană, ci grecească, şi este de dată relativ recentă, datând din veacul III al erei creştine. Ocultismul este, de altfel, un nume generic pentru o întreagă serie de aşa zise ştiinţe. În el se cuprind – pe lângă teosofie şi spiritism, pe care le cunoaştem deja, şi astrologia, fiziognomonia, hiromanţia, grafologia, cartomanţia, oniromanţia şi magia. Apoi, aproape fiecare din acestea are mai multe ramificaţii. (A.M.)
