Vă invit să fim ceva mai îngăduitori în privinţa nepotismului promovat de premierul Emil Boc. Nu-i chiar o gaură-n cer. O nepoţică, acolo, în Guvern, nu-i chiar mare lucru. Cu atât mai mult cu cât primul-ministru nu şi-a epuizat, încă, rezerva de cadre de la Primăra Cluj, aflate-n situaţie de rudenie cu domnia sa. Mai are ceva nepoate. Aşa că, rezumându-se, până acum, doar la una singură, putem aprecia chiar că şi-a cam neglijat familia.
Dar nu aceasta este marea problemă, asupra căreia merită să ne cantonăm atenţia. Hăituirea funcţionarilor publici este infinit mai importantă şi mai gravă. Această importantă categorie socială riscă să ajungă în sapă de lemn, chiar dacă i se bagă pe gât tichete de vacanţă. Nici profesorii nu sunt scutiţi de noi umilinţe: Ecaterina Andronescu ar putea să nu mai dea suta de euro distribuită, până acum, anual, dascălilor de peste 35 de ani. Care, pasă-mi-te, ar avea deja biblioteci personale alcătuite de-a lungul vieţii. Ca şi cum constituirea unei biblioteci ar putea înceta vreodată. Discriminarea, pe criterii arbitrare de vârstă, este evidentă şi penibilă de-a dreptul. În mod identic, s-ar putea lua şi decizia ca, peste vârsta de 55 de ani, să nu mai poţi fi ministru, astfel încât doamna Andronescu s-ar plimba, împreună cu alţi pensionari, prin Cişmigiu.
După ce au militat pentru politizarea funcţiei de prefect, partidele de la guvernare o dau la întors, după ce oficialii europeni au strâmbat de nas, a dispreţ, la auzul tâmpei idei. Asta nu înseamnă că prefecţii nu vor fi, ca şi până acum, implicaţi politic, ci doar că se vor respecta, pe mai departe, jenantele aparenţe. Va continua şi lupta, nedeclarată oficial, cu medicii de familie. De fapt, ofensiva în vederea sărăcirii cât mai accentuate a românilor, pentru a simţi cruntele efecte ale crizei create în laboratoarele Puterii, se va generaliza. În aceste condiţii, să recunoaştem, problema nepotismului e simplă floare la ureche.
Hanibal Giurgescu
