Ca multe alte persoane din showbizz-ul autohton, Tudor Chirilă are şi el un blog personal pe internet, prin intermediul căruia comunică cu fanii săi. Pe lângă tot felul de comunicate şi diverse invitaţii la jogging, Tudor îşi foloseşte blogul şi pe post de jurnal. Acesta povesteşte oricui este dornic să citească despre pasiunile sale, despre ceea ce admiră şi bineînţeles ce îi displace. Printre postările recente ale artistului am găsit una care mi-a atras atenţia în mod special, aceea în care vorbeşte despre admiraţia pe care le-o poartă curvelor şi că îşi doreşte ca prostituţia să fie legalizată. Dar mai bine vă las pe voi să citiţi.
„Am avut întotdeauna un soi de admiraţie nedisimulată faţă de curve. Mi s-a părut că opţiunea acestor femei nu vorbeşte doar despre neputinţă sau ratare, ci mai degrabă despre o atitudine de genul „io asta sunt, alta mama nu mai face”. Poate sunt şi victima unei încăpăţânări romantice de a crede că bordelurile ascund cele mai frumoase şi mai profunde poveşti. Mi-am imaginat mereu, fără succes desigur, o experienţă într-un bordel bucureştean din perioada interbelică.
Nu Crucea de Piatră, prea superficial. Ceva mai rafinat în stilul londonez al cluburilor din finele secolului XIX. Perdele groase bordeaux în spatele unor ferestre înalte, tencuieli bej-aurii mâncate pe alocuri de fum greoi de havane, duşumele lăcuite din lemn de stejar îmbibat cu merlot şi şampanie revărsată în ţipete cristaline. Candelabre de cristal, sfeşnice de argint şi drapaje de tot soiul. Mătasea roşie a aşternuturilor etern şifonate, schimonoseală a dragostei, rid al pasiunii şi paturi cu tăblii înalte din fier forjat. Argintărie şi măsuţe stil, false cutii pentru bijuterii cu inscripţii şi intarsii orientale. O masă de carambol în salonul principal, faţă în faţă cu o impresionabilă colecţie din cele mai fine single-malturi în sticle buhăite străjuite de două statuete de marmură neagră întruchipând heruvimi.
Colecţii impresionante de pantofi cu toc, nenumărate toalete şi fete, femei, defilând în ciorapi negri-plasă cu ochiuri largi şi jartiere roşii. Topuri dantelate, în jurul sânilor cu zeci de forme. Femeile acelui timp. Priviri misterioase, zâmbete imperceptibile, clipiri profunde. Femei pe care să le cumperi şi care să-ţi stârnească dorinţa de a nu le putea vreodată avea pentru bani. Curtezanele, gheişele, destinele. Era mai mult decât o descărcare o vizită la un asemenea bordel. Era un ritual al uitării de sine, pentru mulţi. Era un soi de a-ţi proteja căsnicia pentru alţii”.
Istoria sexului este sintetizată vulgar
Acum, când pornografia a înmormântat rafinamentul şi se bălăceşte-n paginile ziarelor, când şampania odată deschisă cu mâini lunecând de grăsime de bani miroase a borhot, acum, nu mai pare a fi timpul acelor bordeluri. Istoria sexului este sintetizată vulgar de personaje vulgare, în câteva poziţii repetitive ale căror eroi principali sunt p..a şi p…a, terminaţiile carnale ale unei lumi demult apuse. Nuanţele au fost trimise la culcare. Curvele au luat locul curtezanelor şi peştii au înlocuit matroanele. Sexul pe bani a coborât în stradă, acolo unde ziua copiii îşi ţin părinţii de mână. Nici măcar sexul nu mai are timp de poveşti, iar curtezanele nu mai ascund nimic în afară poate de vreo înregistrare care să le aducă notorietate în vreo fiţuică cu viaţa de fluture”.
Susţine legalizarea prostituţiei
Cu toate astea legalizarea prostituţiei mi se pare o soluţie viabilă şi benefică din mai multe puncte de vedere. Pe de-o parte taxele, pe care statul ar putea să le perceapă şi pe de altă parte reluarea unui soi de idealizare a acestei meserii care deşi vulgară prin natura „imorală” a „schimbului” e mai vulgară ca niciodată prin dispariţia preludiului, misterului sau poveştii”. (E.K.)
