Există evaziune fiscală legală, ne întreabă Diana Tomescu din Snagov?
Prin evaziune fiscală legală se înţelege acţiunea contribuabilului de a ocoli legea, recurgând la o contribuţie neprevazută a acesteia şi deci tolerată prin scăpare din vedere. Această formă de evaziune nu este posibilă decât atunci când legea este lacunară sau prezintă inadverţente.
Evaziunea fiscală legală se realizează când o anumită parte din veniturile sau averea unor persoane sau categorii sociale sunt sustrase de la impunere datorită modului în care legislaţia fiscală dispune stabilirea obiectivului impozabil. Contribuabilii găsesc anumite mijloace şi exploatând insuficienţele legislative eludează în mod «legal» prevederile fiscale, sustrăgânduse total sau în parte plăţii impozitelor tocmai datorită acestei insuficienţe a legislaţiei.
Singurul vinovat de producerea evaziunii prin astfel de mijloace este doar legiuitorul. Un caz de evaziune fiscală legală este practica unor societăţi comerciale de a investi o parte din profitul realizat în achiziţii de maşini şi utilaje pentru care statul acordă reduceri ale impozitului pe venit, măsură care este menită să stimuleze acumularea.
Exemple de evaziune fiscală legală:
_ acordarea unor facilităţi fiscale sub forma unor exonerări;
_ scutiri parţiale;
_ reduceri;
_ deduceri, constituie un cadru favorabil ocolirii sau prevalării de la plata obligaţiilor fiscale prin anumite procedee;
_ acordarea unor scutiri delimitate temporal în cazul înfiinţării de noi societăţi comerciale de la plata impozitului pe profit;
_ în unele ţări societăţile de persoane au dreptul de a opta ca venitul obţinut să fie impus ori ca în cazul societăţilor de capital, ori ca în cazul persoanelor fizice;
_ atunci când statul se confruntă cu dificultăţi financiare mai deosebite scoate de sub incidenţa impozitării veniturile aferente depozitelor bancare şi a celor provenite din plasamente sub forma de titluri financiare obligatare emise de stat;
_ cheltuielile generale ale societăţilor comerciale nu sunt reglementate uneori;
_ există tendinţa supraevaluă rii acestora prin creşterea nejustificată economic;
_ supraevaluarea amortiză rii prin constituirea legală a unui fond de amortizare într-un cuantum superior investiţiilor necesare constituie o modalitate de diminuare a bazei impozabile;
_ impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice pe baza unor norme medii de venit creează condiţii pentru contribuabilii care realizează venituri mai mari decât media, să nu plătească impozit pentru diferenţa respectivă.
Un exemplu concret de evaziune fiscală legală întâlnită frecvent la contribuabili, în ce priveşte plata impozitului pe venit, este posibilă prin eschivarea de la plata impozitului de la persoane fizice dacă remunerarea ei este plătită din aşa numitul «numerar negru». Aceştia sunt banii care nu sunt reflectaţi nici într-un document contabil şi nu sunt impozitaţi.
Un aşa gen de plată poate fi efectuat pentru executarea unui singur lucru, a unui singur angajat, respectiv munca cu ziua. Într-un asemenea mod pot fi remuneraţi şi angajaţii permanenţi. De exemplu, în borderoul oficial este reflectat că suma medie de salarizare constituie 600 RON iar achitarea cu «numerarul negru» va constitui 800 RON, economisindu-se considerabil din contul impozitului pe venit.
Felicia Mirea
