Un minor de 5 ani are capacitate de exerciţiu, ne întreabă Virgil Mitu din Hunedoara?
Nu. Reprezentarea este procedeul de tehnică juridică prin care o persoană, numită reprezentant, încheie acte juridice cu terţii în numele şi în contul unei alte persoane, reprezentat, având drept consecinţă producerea directă în persoana reprezentatului a efectului actelor juridice. Acestea se încheie personal de către participantul la raportul juridic care şi beneficiază de efectele lor. Ori de câte ori intră într-un raport juridic, partea semnatară trebuie să fie prezentă în locul unde are loc semnarea sau executarea actului.
În viaţa cotidiană sunt frecvente cazurile în care subiectul raportului juridic nu poate fi prezent la încheierea sau la executarea actului juridic. În astfel de condiţii apare necesitatea înlocuirii lui cu o altă persoană. Viaţa juridică ar deveni extrem de complicată dacă actele nu ar fi realizate prin intermediul unor persoane. Ar fi dezavantajaţi în special minorii şi incapabilii care nu ar putea încheia acte juridice valabile.
Instituţia reprezentării este foarte veche şi extrem de necesară pentru părinţi;
_ tutori;
_ curatori;
_ întreprinzători;
_ persoane juridice etc.
Persoanele fizice recurg frecvent la reprezentare încheind diferite contracte, permi- ţând altor persoane să încaseze salariul;
_ onorariul;
_ să primească sau transmită diferite documente, bunuri materiale, etc.
De instituţia reprezentării se face uz la reprezentarea intereselor în săli de judecată sau arbitraj. Elementele definitorii ale reprezentării care de fapt conferă acestei instituţii individualitate sunt sintagmele «în numele» şi «pe seama».
Când se menţionează că reprezentantul operează în numele reprezentatului, înseamnă că primul acţionează numai fizic, însă exprimă voinţa celui de-al doilea şi îl angajează într-un raport juridic fără ca acesta să fie prezent. Deci, reprezentantul este şi rămâne purtătorul de nume şi de voinţă proprie, însă prin cumul devine şi purtător de nume şi de voinţă ale altei persoane şi numai voinţa acesteia din urmă o exteriorizează la încheierea contractului. O convenţie de reprezentare are drept consecinţă în plan strict intelectual diviziunea juridică a personalităţii reprezentatului, concretizată în ubicuitatea sa cât şi un cumul juridic de personalitate în persoana reprezentantului, cumul limitat la dimensiunea voinţei juridice şi exprimat de cauza convenţiei de reprezentare.
Semnificaţia expresiei «pe seama» sugerează ideea că reprezentatul este cel care suportă consecinţele pozitive şi negative ale actului juridic, în sensul că plăteşte preţul şi dobândeşte bunul sau primeşte preţul şi are obligaţia de a preda bunul. Această sintagmă sugerează legătura dintre reprezentant şi patrimoniul reprezentatului. Instituţia reprezentării ca mod de exercitare a drepturilor şi de onorare a obligaţiilor are la origini motive de drept şi de fapt.
Motive de drept pot fi:
_ lipsa capacităţii de exerciţiu pentru minorii cu vârsta de până la 7 ani;
_ capacitatea de exerciţiu restrânsă e pentru minorii cu vârsta de la 7 la 14 ani şi pentru cei cu vârsta de la 14 la 18 ani;
_ declararea persoanei incapabile prin hotărârea judecăţ ii;
_ limitarea capacităţii de exerciţiu.
Motivele de fapt:
_ boala; _ lipsa persoanei de la domiciliu;
_ nedorinţa titularului de drept sau a persoanei obligate de a exercita dreptul sau de a-şi onora obligaţia;
_ lipsa cunoştinţelor de care persoana dă dovadă întrun anumit domeniu;
_ organul persoanei juridice nu este în stare să facă faţă tuturor raporturilor juridice în care se află;
_ alte cauze.
Felicia Mirea
