Locuim în Bucureşti şi asta ne calcă pe nervi. Ne enervăm când vrem să scoatem maşina din parcare, căci altcineva a staţionat anapoda, ne enervăm când intrăm în coloana de maşini, ne enervăm la semafor, urlăm la pietoni, ne enervăm că după ore în şir de stat în trafic nu mai găsim loc de parcare şi suntem nevoiţi să îl blocăm pe un altul care, la rândul lui, se va enerva inevitabil.
Ne enervăm când plouă şi sunt numai bălţi iar refugiul tramvaiului este plin de noroi. Ne enervăm când ne urcăm în tramvaiul cu pricina, stăm înghesuiţi cinci bucureşteni pe metrul pătrat şi ne buzunărim unii pe ceilalţi. Ne enervează claxoanele, ne enervează aerul irespirabil, ne enervează că se mai ridică un bloc pe un fost spaţiu verde, dar ne enervăm şi pentru că nu putem să cumpărăm o garsonieră acolo. Ne enervează chiştocul de pe trotuar pe care îl văd şi atunci când eu îl arunc pe al meu sau rahatul de câine în care calcă propriul patruped în momentul în care se aşază tacticos să-şi facă nevoile.
Ne enervează ciorile din Cişmigiu care fac din băncile parcului propriul wc public şi ne enervează că Dâmboviţa miroase a gârlă. Ne enervează că Bucureştiul, şi odată cu el şi bucureştenii, ne ducem de râpă şi nimeni nu face nimic pentru asta. Cine salvează Bucureştiul? Cică ar exista o Asociaţie “Salvaţi Bucureştiul” dar nimeni nu o găseşte pe harta “eroilor”. Se bat cu pumnii în piept şi nu ştiu să facă nimic altceva decât să semneze petiţii online şi să facă marşuri pompoase care, în loc să aibă un efect de curăţare a Capitalei, ele lasă mai multă mizerie în urmă, ele încurcă mai tare traficul, fac mai multă gălăgie şi produc mai mulţi nervi.
Aceşti ipocriţi cu măşti de salvatori ai Bucureştiului, sub conducerea preşedintelui Nicuşor Dan, îşi pun pelerine de eroi şi aruncă în bucureşteni cu petiţii:
petiţie pentru deblocarea legii pentru spaţiile verzi;
petiţie pentru salvarea Muzeului Ţăranului Român;
petiţie pentru mutarea circuitului de Formula 3 din centrul Bucureştiului;
petiţie pentru salvarea Şcolii Centrale.
Cine vrea petiţii? Sunt simple baliverne aruncate în aer, pe bani mulţi. Şi aici e vorba de bani! De ce nu se face ceva palpabil în scopul salvării Capitalei. Nimeni nu mai are încredere în primari, iar aceşti aşa-zişi salvatori nu ştiu decât să pună sare pe rană şi să speculeze acest aspect. Se proclamă ca fiind o alianţă civică nonguvernamentală şi, cel mai important, nonprofit. Dar haideţi să vorbim şi despre faţa acestui aspect al ONG-urilor. Cred că ne este foarte clar că în ziua de azi nu se poate face nimic fără bani. Banul dictează, banul etichetează, banul taie şi spânzură.
Ei bine, aceşti şarlatani cu acte în regulă cooptează cetăţeanul de rând spre a cotiza în conturile lor grase cu un minimum de 2% din venitul net. În fond, ce reprezintă 2%? O nimica toată. Şi unde se duc banii? În petiţii online şi marşuri. Genial mod de a salva Bucureştiul! (F.D.)
