Pe la sfârşitul anilor -70, când am intrat eu în presă, debutasem, la “Informaţia Bucureştiului”, cu un articol despre Podul Grant. Primarul sectorului 1 îmi dăduse un interviu, prin care explica, printre altele, ce înseamnă Podul Grant pentru circulaţia rutieră, din Bucureşti. La acea vreme nu prea circulau maşini. Unele imagini, deja, de epocă, ne prezintă un trafic incredibil de relaxat.
Atunci, după ce am scris despre Podul Grant, am putut să iau legătura cu nişte oameni din primărie. Erau specialişti în trafic, semnalizare rutieră, stopuri…Deja, la începutul anilor -80, când începusem să scriu articole, în fiecare zi, vorbeam tot timpul cu aceşti oameni. La acea vreme şi mulţi ani după, administrarea unor domenii edilitar-urbanistice, din Bucureşti, mi s-a părut ceva foarte serios. Am avut, atunci, senzaţia, dar nu o mai am, că de Capitală se ocupă nişte oameni de ştiinţă. În ultima vreme tot ce ţine de primărie se amestecă sau se asociază cu primarul ales şi bârfele despre el. Atunci, pe vremea când am debutat în presă, se punea foarte serios problema traficului rutier, din Capitală. Erau schiţe – care vizau închiderea unor inele de circulaţie. Am scris, alături de alţi colegi despre acest subiect. Ţin minte ce am scris eu. Un culoar de circulaţie, care să evite Centrul, se preconiza. Şi pasajul, numit, acum Basarab, era prevăzut, pe undeva. Pentru că era necesar, fără o asemenea arteră de circulaţie nu se putea fluidiza traficul.
Nu Băsescu şi nu Videanu l-au inventat. Alţi primari, de pe vremea când eram şi eu tânăr şi şmecher. Aceasta a fost o problemă a Capitalei. Părea că este pe cale să se rezolve. Cu toate cumpărăturile lui, de pe Coasta de Azur, Videanu a luat lucrurile în serios. Mi s-a părut că Sorin Oprescu (îmi pare rău că, poate, l-am criticat, chiar îmi pare rău) a luat lucrurile în serios. Pasajul Basarab era pe cale să fie finalizat. Dar, uite, nu se întâmplă aşa! Ceva care, pe vremea lui Ceauşescu, era în program şi ar fi fost construit, dacă nu îl împuşcau, acum se târâie după aprobări. Voi reveni, vehement, cu pozele vinovaţilor.
P.S. Am trăit o emoţie, ieri. Dacă nu mă invită nimeni la masă mă duc unde ştiu eu, pe lângă casă. A intrat Vali Badea, cu soţia. Nu mi-a venit să cred că îl văd în carne şi oase. Este mai înalt şi mai suplu decât mi se părea. Am vorbit. I-am mărturisit că golurile pe care le-a dat m-au emoţionat. I-am spus că sunt ziarist şi m-a rugat să uit că l-am văzut, pentru că doreşte doar să muncească la echipă. Nu mă amestec. Ieri am scris ceva care nu părea împotriva celor din Pipera şi, în acest sens, afirm că Badea pare un băiat bun.
Horia Tabacu
