Ce atribuţii are medicul de medicina muncii, ne întreabă Viorica Dinu din Calafat?
Locurile de muncă trebuie să fie organizate astfel încât să garanteze securitatea şi sănătatea salariaţilor. Angajatorul trebuie să organizeze controlul permanent al stării materialelor, utilajelor şi substanţelor folosite în procesul muncii în scopul asigurării sănătăţii şi securităţii salariaţilor.
Răspunde pentru asigurarea condiţiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de muncă;
– crearea condiţiilor de preîntâmpinare a incendiilor;
– evacuarea salariaţilor în situaţii speciale şi în caz de pericol imminent.
Pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă instituţia abilitată prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabricării;
– comercializării;
– importului;
– utilizării cu orice titlu a substanţelor şi preparatelor periculoase pentru salariaţi.
Inspectorul de muncă poate cu avizul medicului de medicină a muncii să impună angajatorului să solicite organismelor competente contra cost, analize şi expertize asupra unor produse, substanţe sau preparate considerate a fi periculoase pentru a cunoaşte compoziţia acestora şi efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman. La nivelul fiecărui angajator se constituie un comitet de securitate şi sănătate în muncă cu scopul de a asigura implicarea salariaţilor la elaborarea şi aplicarea deciziilor în domeniul protecţiei muncii. Acest comitet se constituie în cadrul persoanelor juridice din sectorul public;
– privat;
– cooperatist, inclusiv cu capital străin care desfăşoară activităţi aici.
Se organizează la angajatorii persoane juridice la care sunt încadraţi cel puţin 50 de salariaţi. Dacă condiţiile de muncă sunt grele;
– vătămătoare;
– periculoase, inspectorul de muncă poate cere înfiinţarea acestor comitete şi pentru angajatorii la care sunt încadraţi mai puţin de 50 de salariaţi.
Dacă activitatea se desfăşoară în unităţi dispersate teritorial se pot înfiinţa mai multe comitete de securitate şi sănătate în muncă. Numărul acestora se stabileşte prin contractul colectiv de muncă. Comitetul coordonează măsurile de securitate şi sănătate în muncă şi în cazul activităţilor care se desfăşoară temporar cu o durată mai mare de 3 luni. Dacă nu se impune constituirea, atribuţiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de responsabilul cu protecţia muncii numit de angajator.
Componenţa;
– atribuţiile specifice;
– funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în muncă sunt reglementate prin lege.
Angajatorii au obligaţia să asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicină a muncii. Poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociaţie patronală. Durata muncii prestate de medicul de medicină a muncii se calculează în funcţie de numărul de salariaţi ai angajatorului. Acesta este un salariat atestat în profesia sa;
– titular al unui contract de muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociaţie patronală;
– independent în exercitarea profesiei sale.
Sarcinile principale ale medicului de medicină a muncii constau în prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
– supravegherea efectivă a condiţiilor de igienă şi sănătate în muncă;
– asigurarea controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în muncă dar şi pe durata executării contractului individual de muncă.
În vederea realizării sarcinilor ce îi revin poate propune angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii unor salariaţi, determinată de starea de sănătate a acestora;
– este membru de drept în comitetul de securitate şi sănătate în muncă;
– stabileşte în fiecare an un program de activitate pentru îmbunătăţirea mediului de muncă din punct de vedere al sănătăţii în muncă pentru fiecare angajator.
Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator şi sunt supuse avizării comitetului de securitate şi sănătate în muncă.
Felicia Mirea
