Acum câteva zile, citeam în „Jurnalul Naţional” un excelent editorial al lui Marius Tucă, unul dintre cei mai prolifici şi mai acizi oameni de televiziune ai ultimilor ani.
„Mogul” pentru multă vreme a audienţelor de noapte, Tucă nu a reuşit să reediteze performanţa de a încăleca din nou caii popularităţii în perioada în care Dan Diaconescu dărâma toate standardele de audienţă cu serialul Elodia. Marius Tucă se întreba, pe bună dreptate, de ce proliferează sprijin audiovizual tot felul de protozoare şi de ce mai toţi realizatorii se întrec în a face temenele în faţa unor nulităţi, care nu reprezintă nimic, nu au nimic de spus şi nu ştiu nimic concret.
Răspunsul e mai simplu decât o apăsare mai energică pe clanţă. Nu e vorba numai de publicitatea care vine, sau nu vine, la una sau alta dintre televiziuni, ci şi de un anumit mimetism, care se ia, mai tare ca vărsaul de vânt la copiii de grădiniţă, dar şi de o lipsă acută de imaginaţie a multora dintre cei care trebuie să producă zilnic un spectacol de televiziune de audienţă. Emisiunile la care face voalat referire Marius Tucă sunt perechi, perechi, precum pinguinii pe banchiză.
„Happy Hour” a lui Măruţă încearcă să călărească „Accesul direct” a lui Mădălin Ionescu şi invers, emisiunile „Răi da buni” şi AgentulVIP (cea mai potolită dintre toate) agaţă şi ele un segment destul de important de public, de obicei din zona intelectuală medie, care a scăpat să se uite la celelalte emisiuni, iar noaptea se împarte între „Un show păcătos” şi „Dan Diconescu Direct” cu amendamentul că prima are o structură total diferită de cea de-a doua. Toate emisiunile sunt obligate de codul nescris al Bibliei televiziunilor să fie perfect ancorate în realitate şi să stoarcă până la seminţe lămâia subiectelor incendiare. Cum sursa primară este pentru toate aceste emisiuni una singură, tabloidele, între televiziuni şi presa scrisă existând un schimb permanent de fluide e normal ca personajele să fie aceleaşi.
Declanşează boschetarul de Tarky un scandal acuzând-ul pe Trăistariu că pofteşte la coţăială de acelaş sex, subiectul e preluat instantaneu de toate emisiunile cu format tabloid. Face Nikita gargară cu invective şi scuipă conţinutul în capul cui nimereşte, face şi ea turul televiziunilor în două zile. Şi mă opresc aici cu exemplele, pentru că cititorii inteligenţi au înţeles exact ce vreau să bolborosesc. Toată povestea asta cu navetiştii audienţelor se leagă de gard cu sfoara unei logici foarte simple.Tipul de telespectator este acelaş. Dacă un subiect face audienţă la Măruţă, de exemplu, el va fi preluat automat şi de „Răi da- buni” sau de „Un show păcătos” sau „Dan Diaconescu Direct”.
E ca la simultanele de şah, unde invitatul este obligat să facă faţă mai multor moderatori în mai multe tipuri de emisiuni şi nu odată o întrebare rămasă agăţată de coada trenului şi-a găsit răspunsul în altă emisiune, pe un alt post de televiziune. Ca şi publicul în căutare de distracţie la televizor, comunitatea emisiunilor tabloide, cu mici variaţii, respectă, în marea lor majoritate, acest algoritm şi ar fi stupid să acuzăm una sau alta dintre emisiuni de promovarea nonvalorilor.
Depinde la care capăt al cârnatului te afli. Dacă iei totul personal şi consideri că spectacolul de televiziune se face numai cu vedete leşinate care se auto proslăvesc şi îşi caută singure în coarne eşti mâncat. Dacă te obiectivezi puţin, realizezi că şi la circ sau la bâlciurile din iarmaroace, spectacolele aveau ca protagonişti tot malformaţii ale naturii, pitici, femei cu barbă şi femei păianjen. Aşa, că să stăm strâmb pe canapeaua din sufragerie şi să judecăm drept, spectacolul de televiziune se face cu excepţii, nu cu numitorii comuni ai bunului-simţ.
Astăzi, Gică Contra vă urează să aveţi caise de iarnă şi lăptuci pietrificate.
