Le este dat oamenilor să cunoască atât de puţin iubirea în cuplu în toată desăvârşirea ei, încât puţini sunt pe pământ cei care ar putea să o definească, deoarece puţini sunt aceia care să-i caute principiul în iubirea pentru Bine şi pentru Adevăr.
Această corespondenţă, această armonie, această înlănţuire a inimilor îşi are prima verigă în Cer, iar principiul în propria spiritualitate. Din veriga cerească izvorăşte şuvoiul voluptăţilor care ne aduce în suflet toate lucrurile bune şi toate plăcerile. Numai că acest adevăr este valabil pentru cei care se supun legii iubirii din proprie voinţă – decăderea oamenilor şi corupţia veacurilor au distrus această idee aproape în întregime. De aceea, plictiseala sexuală a devenit pentru noi mormântul adevăratei împliniri erotice, iar după dorinţă urmează indiferenţa, care atrage după sine lipsa de sensibilitate, aceasta conducându-ne până la urmă la dezgust. Din această cauză, îndrăgostitul nu mai regăseşte în culcuşul conjugal farmecele care l-au atras la început şi uită plăcerile din ajun, îngrozindu-se dinainte de dezgustul care va urma a doua zi. (A.M.)
