Sunt din ce în ce mai uimit, la modul plăcut, de cum se distrează sibienii. Fiecare băruleţ, fiecare underground, fiecare parte a centrului, de la neuitata Bufniţa, cârciuma tinereţii mele şcolăreşti, până la Casa Frieda, Imperium, Galerry, unde patronii se întrec pe sine să-şi distreze clienţii, chiar dacă aceştia nu sunt în număr foarte mare în iarnă.
Apoi sunt impresionat de Piaţa Mare, unde se distrează lumea cu o demonstraţie de sărituri cu snow board-ul despre care nu se auzise în Capitala noastră europeană, chiar pe o pârtie amenajată de primărie cu un tun de zăpadă care a fost o altă premieră a iernii de la poalele Păltinişului. Şi sunt plăcut surprins de boema din Piaţa Mică unde se degustă jazz la Atrium sau se serveşte la masă cu cravată de pionier, cum e la Unicum, ori se chefuieşte tinereşte la Bohemian Flow- Art & Pub, după ce se aplaudă la scenă deschisă iniţiativa patronului Mihai Neguş de a aduce în boema lui genuri de teatru scurt, gustate de sibieni.
De la Stand Up Comedy până la One women show cum s-a întâmplat de curând în selecta locaţie a lui Mihai, foarte aproape de Căminul Artei, lângă Hostel-ul din Piaţa Mică. Recent, pe mica scenă de la Bohemian Flow s-a dat într-un spectacol de clasă o tânără actriţă de la Teatrul Naţional Radu Stanca. Este vorba de Cristina Rogos, un supertalent de care cu siguranţă se va auzi mult timp, de pe enigmatica scenă a Thaliei. Cristina s-a prezentat în boema lui Mihai, într-o atmosferă chiar spectaculoasă, clienţii casei fiind de o curiozitate şi un bun simţ de apreciat, cu minispectacolul „Fuck you. Eu.ro.Pa!”. Actriţa joacă rolul unei fete din Chişinău care îi scrie tatălui ei despre tot ce i se întâmplă în vizita ei de peste Prut, de peste Tisa, de peste Rin de peste tot din Europa pe care a simţit-o tristă şi plină de multe lucruri mizere.
De la singurătate la prostituţie sau exploatarea celor care încearcă să reuşească într-o societate plină de „tristeţi de după amiezi ploioase şi de nostalgice obsesii” cum ar zice Topârceanu. Cristina are note de actiţă desăvârşită, trece rampa încă de la apariţia din spatele unor gratii de după care, poate, neliniştita protagonistă stă să iasă de la… răcoare. Actriţa dă un tonus aparte atmosferei tinereşti şi plină de aplauze la fiecare parte tonică, frivolă, tristă, în tonuri zeflemitoare sau pline de speranţă, din scenariul foarte bine închegat. Şi uite aşa, plimbându-mă prin Sibiul Bufniţei de altădată, am descoperit locuri noi şi pline de viaţă nocturnă şi boemă, mai ales la Boehemian Flow, la Mihai, unde m-a invitat unchiul lui, un prieten proaspăt întors din Belgia, Dan Hudiţan.
După spectacol lumea stă la şuete până noaptea târziu. Nu sunt trăsuri ca-n alte timpuri, dar Sibiul are nocturnele lui mirifice cu pieţele şi arterele luminate şi ferite de apucături temniciereşti.
Valentin Leahu
