Vom lua acum în discuţie felul în care morala creştină priveşte sexul, adică ceea ce creştinii numesc virtutea castităţii. Regula creştină a castităţii nu trebuie confundată cu regula socială a bunei-cuviinţe sau a decenţei. Regula socială a bunei-cuviinţe stabileşte ce parte din corpul omenesc poate fi expusă la vedere şi ce subiecte pot fi discutate – şi cuvintele ce pot fi folosite – potrivit obiceiurilor proprii unor anume cercuri sociale.
Ca atare, în timp ce regula castităţii este aceeaşi pentru toţi creştinii de totdeauna, regula bunei-cuviinţe este schimbătoare: o fată din insulele Pacificului aproape fără veşminte şi o doamnă din epoca victoriană complet acoperită de haine pot fi tot atât de cuviincioase, decente sau corecte, potrivit standardelor din lumile lor; iar amândouă, atât cât putem deduce din îmbrăcămintea lor, ar putea fi caste sau lipsite de castitate.
Unele expresii pe care le foloseau curent femeile caste în vremea lui Shakespeare ar fi fost folosite doar de femeile total decăzute în secolul al nouăsprezecelea. Oamenii care încalcă regula bunei-cuviinţe admise în vremea şi în locul unde se află, pentru a stârni poftele lor sau ale altora, aduc o jignire castităţii. Dar dacă greşesc numai din ignoranţă sau neatenţie, ei sunt vinovaţi de proasta creştere. Atunci când, aşa cum se întâmpla deseori, încalcă regula cu bunăştiinţă, pentru a-i sfida sau pune în încurcătură pe alţii, ei nu sunt neapărat lipsiţi de castitate, dar sunt cu siguranţă lipsiţi de bunătate, fiindcă a-ţi face plăcere să-i pui pe alţii în situaţii neplăcute este rău.
Eu nu cred că un standard foarte strict sau foarte pedant de decenţă ar fi o dovadă de castitate sau un ajutor pentru menţinerea acesteia, şi de aceea privesc cu ochi buni marea relaxare şi simplificare a regulilor care s-au petrecut în vremea mea. În stadiul actual exista totuşi inconvenientul că oameni de diferite vârste şi tipuri nu recunosc cu toţii acelaşi standard, prin urmare, nu prea mai ştim unde ne aflam. Câtă vreme confuzia durează, cred că oamenii vârstnici, sau de modă veche, ar trebui să aibă multă grijă, pentru a nu socoti că oamenii tineri sau "emancipaţi" sunt destrăbălaţi deoarece nu se conformează vechilor standarde; la rândul lor, tinerii n-ar trebui să-i considere pe vârstnici ca fiind puritani pentru că nu adoptă cu usurinţă noul standard.
Majoritatea problemelor pot fi rezolvate prin dorinţa sinceră de a-i înţelege şi de a-i face să se simtă bine pe ceilalţi. Vechii propovăduitori creştini ziceau că plăcerea sexuală ar fi fost mai mare decât este acum dacă omul n-ar fi căzut. Cunosc nişte creştini cu mintea încurcată care atribuiau creştinismului părerea că sexul, sau trupul, sau plăcerea sunt lucruri vinovate. N-aveau dreptate! Orice om sănătos şi civilizat trebuie să aibă un ansamblu de principii datorită cărora el alege respingerea unor dorinţe şi acceptarea altora. Unii oameni fac asta în baza principiilor creştine, alţii în baza unor principii sociologice sau igienice. (A.M.)
