Autor: Pavel Roman

Șefa DNA se plânge că ANAF, creația lui Ponta, Chițoiu și Diaconu, restructurat, cu 82 milioane euro, pentru a fi mai performant, nu reușește să recupereze prejudiciile din dosarele de corupție. ANAF, ipocrită, se scuză că nu poate, motivând, printre altele, că „…resursa umană și materială necesară recuperării prejudiciilor este cu mult depășită”, uitând că, nu cu mult timp în urmă, a concediat forțat cei mai buni specialiști pe care i-a avut.

 Adevărul e, D-nă Koveși, nu că nu pot, ci că nu vor ! Pentru că unul ca Diaconu – …

Marea nenorocire a României e că trăiește din moșteniri. Iar ultima moștenire, cea comunistă, a pus o amprentă viguroasă pe tot ceea ce înseamnă sistem (social, de valori, uman, etc.), încât imposibilul de a elimina din sistem mecanismele inventate de comuniști au condus la o blazare totală, românul resemnându-se, ca și cum totul este sortit fatalismului generat de epoca care a alterat până și gena umană.

Cu un sistem de valori virusat complet de formalism. Cu o societate zugravită, ca să pară una generată de morala creștină, dar pe fond inexistentă. Cu un zid imposibil de escaladat sau dărâmat între mafiile …

Chiar dacă vanitatea, alături de orgoliul stupid, fără suport real, ne impiedică să acceptăm adevărul, istoria, consecvent, prin palmele ce ni le aplică, ne retrezește la realitate. O realitate în care dacă facem abstracție de pasiuni, naționalism deșănțat, valori inventate sau exagerate și merite inexistente, ne obligă să recunoaștem că existăm, în forma actuală, datorită conjuncturii internaționale, adică rezultatul împărțirii lumii între cei puternici și că mereu ne-am comportat ca niște slugi, chiar dacă am fost stăpâni de drept și nu ne dezmintem.

Parafrazându-l pe Eliade, evident că suntem situați la granița dintre est și vest, dintre civilizația și cultura occidentală …

Bilanțul României: Douăzecișicinci de ani de furat și înstrăinat, contra șpagă, averea publică. Douăzecișicinci de ani în care, în toate domeniile posibile s-au cristalizat mafii care au făcut legea și la propriu și la figurat.

Douăzecișicinci de ani în care tot ce au rechiziționat, etatizat, naționalizat, acaparat, acumulat și au realizat comuniștii a fost reâmpărțit, pe principii de tip mafiot, între noii oportuniști ce-au profitat de slăbiciunea statului, jefuind, încă o dată cetățeanul care, fatidic, este constant deposedat de dreptul lui la proprietatea publică. Douăzecișicinci de ani în care sistemul, adică instituțiile fundamentale ale statului, au fost transformate în societăți …

În primii șapte ani (de-acasă, cum se spune), am avut parte de-o educație „franciscană”, în care am cunoscut, „live”, virtuțile sărăciei, pigmentate, din când în când, cu câte o sincopă consumistă, în care credeam că am prins pe Dumnezeu de-un picior când primeam o portocală sau câteva bomboane. Și pentru desăvârșirea „educației” morale n-a fost suficientă metoda abstineței impuse, ci, ca ingredient constant, a mai fost adăugat și corecția fizică, impusă de delăsarea sau îndepărtarea de azimutul existenței umane, absolutul moral generat de religie.

Indopat până le refuz cu percepte morale creștine, asimilate precum reflexele native, firesc că liberului …

Parafrazându-l pe Țuțea care, după ispășirea unei pedepse pentru apartenența la legionarism , declara că: „Am stat 13 ani în temniță pentru un popor de idioți”, e logic să constați că a avut dreptate. Profitând de letargia cetățeanului, de lipsa perspectivei, de conștientizarea efemerului speranțelor și, în special, de ignoranța ce caracterizează nația, cei care conduc destinele și administrează România o fac ca și cum toți suntem „idioți” sau „imbecili”.

Aparent, deja un deja vu, cei aflați la putere simbolizează răul, hoția, necinstea, în timp ce opoziția – fostă în aceeași postură nu cu mult timp -, dă impresia că …